Analiza și ingineria valorii

FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INGINERIEI VALORII [1], [2]

1.1. Apariia ți dezvoltarea ingineriei valorii

Metoda a fost elaboratț spre sfâritul celui de-al doilea rțzboi mondial ca urmare a crizei

de materii prime strategice provocatț de cererea mare pentru producția de armament. Situația

creatț a fțcut necesarț folosirea unor înlocuitori la aceste materiale, ceea ce a impus i

reproiectarea produselor fabricate în noile condiții.

Dupț terminarea rțzboiului, când dificultțțile de aprovizionare cu materialele deficitare

au fost înlțturate, s-a constatat faptul cț, la unele produse, revenirea la proiectele originale, care

prevedeau folosirea acestor materiale, nu se mai justifica deoarece noile produse funcționau la

fel de bine i, în plus, erau mai ieftine. Pornind de la aceastț constatare, cercetțtorii i-au propus

sț elaboreze un sistem prin care sț studieze posibilitatea schimbțrii soluțiilor constructive i la

alte produse, pentru realizarea acestora cu costuri mai mici, menținând în acelai timp sau chiar

îmbunțtțțind funcționalitatea lor. Sarcina a fost atribuitț lui Lawrence D.Miles, eful serviciului

aprovizionare din cadrul unei secții a G.E.C. (General Electic Company)

Spirit inventiv, L. D.Miles a dezvoltat creator aceastț problemț, ocupându-se de toate

aspectele care puteau conduce la diminuarea costurilor de producție. El i-a orientat cercetțrile

asupra funcționalitțții produsului i mai puțin asupra produsului în sine. În calitatea sa de ef al

serviciului de aprovizionare, Miles a început sț-i punț tot mai des întrebarea: „Ce func
ii

trebuie sș cumpșr?” i nu „Ce materiale trebuie sș cumpșr?”. Drept urmare, a inceput sț facț

specificațiile materialelor necesare în termeni de funcții i criterii (de exemplu: produsul necesar

trebuie sț translateze o forțț de rotație într-una lateralț. Trebuie sț reziste la aceste tensiuni, sț se

potriveascț în zona permisț i sț se conecteze cu aceste piese).

Cu alte cuvinte el i-a schimbat concepția nemai cumpțrând un produs pentru calitțțile

sale, ci cumpșrând calitș
ile produslului.

Din acest moment nu i-a mai exprimat nevoia în termeni de produs, ci în termeni de

funcții înlocuind schema veche:

cu o schema nouț: Nevoie ® Funcii utile ® Produs

Miles a stabilit astfel o metodș de analizș func
ionalș ți sistemicș a produselor în

vederea reducerii costurilor de fabricație prin eliminarea costurilor care nu contribuiau la

funcționarea produselor. Miles a denumit acest metodț „Analiza valorii”.

Aplicatț chiar în cadrul G.E.C, metoda a condus într-un timp scurt la economii

spectaculoase, ceea ce a fțcut ca, începând din 1954, sț fie generalizatț în industria de armament

americanț. În anii `60 Robert Mc Namera, ministrul apțrțrii din acei ani a hotțrât ca în toate

contractele pentru achiziționarea de furnituri militare sț fie introdusț o clauzț care sț-i oblige pe

fabricanți sț aplice I.V în vederea reducerii cheltuielilor de apțrare.

Procesul a fost îmbunțtțțit continuu de Miles i în anii ’50 este preluat de multe companii

din SUA. Câteva organizații au fost create pentru a oferi consultanțț celor care doreau sț aplice

IV i sț elaboreze standarde pentru aplicare.

Printre cele mai cunoscute organizații sunt SAVE International si Fundatia Miles.

4

În unele țțri europene (Anglia) metoda a fost adoptatț sub denumirea de Ingineria valorii

(value engineering), în altele denumirea datț de Miles - Analiza valorii (AV) care este folosit

numai când se aplic
la reproiectarea produselor (value analysis), iar când se folosește la

proiectarea unor produse noi metoda poartț denumirea de Ingineria valorii.

În acest curs s-a adoptat denumirea de Ingineria valorii (I.V) întrucât s-a considerat cț

sub impactul procesului de restructurare a economiei i de adaptare a structurii sortimentale de

produse la cerințele pieței, metoda va fi folositț cu precțdere la proiectare noilor bunuri i

servicii ce se vor impune pe piața internț i externț în condițiile aderțrii țțrii noastre la Uniunea

Europeanț.

1.2.Obiectivele metodei

Pornind de la necesitțțile sociale i pe baza aplicțrii legii economiei de timp, precum i a

celor mai noi realizțri din tiințț i tehnicț I.V urmșrețte stabilirea unui raport optim între

valoarea de întrebuin
are a bunului analizat (Vî) ți costurile de produc
ie directe ți indirecte

pe care le genereazș (Ct).

Acesta este obiectivul fundamental al metodei i poate fi exprimat printr-o relație

matematicț, astfel:

max

Ct

Vî = (1)

inând sema de principiul abordțrii sistemice, promovat de I.V, obiectivul exprimat de

relația (1) se considerț realizat numai atunci când este rezultatul optimizțrii tuturor rapoartelor din

relația (2):

max, ( 1,2,..., )

1

1 i n

C

F

n

i

i

n

i

i

= =

=

= (2)

în care:

F - funcția produsului;

C - costul corespunzțtor funcției i;

i - numțrul de ordine al funcțiilor produsului.

Un alt obiectiv al I.V este generalizarea solu
iilor tehnologice, constructive,

organizatorice demonstrate ca fiind optime din punct de vedere economic la toate produsele,

serviciile etc. similare realizate în filialele organizației pentru care s-a elaborat studiul, ori de alți

producțtori dacț beneficiarul studiului acceptț sț le vândț rezultatele.

Printre obiectivele urmțrite de I.V este i crețterea valorii de întrebuin
are a produselor,

aceasta chiar i în condițiile în care costurile nu se reduc sau chiar cresc, dar într-o anumitț

limitț.

În afara efectelor economice directe corespunzțtor obiectivelor urmțrite, studiul de I.V

genereazț o serie de efecte economice indirecte, derivate. Astfel, prin aplicarea I.V la

reproiectarea produselor organizației pot fi evidențiate unele carențe majore în sistemul de

organizare, care genereazț pierderi în diferite faze ale proceselor de fabricație, aprovizionare,

desfacere etc. De asemenea, prin rezultatele lor studiile de I.V creeazț o stare de emulație a

salariaților pentru creativitate, o atitudine nouț cu privire la rolul factorului economic în

conceperea i realizarea bunurilor materiale.