Asigurarea, certificarea, omologarea și garantarea calității

În opinia noastra, pot fi delimitate patru etape în evolutia modalitatilor de asigurare a calitatii:

- asigurarea calitatii prin control;

- asigurarea calitatii prin metode statistice;

- asigurarea calitatii prin motivarea personalului

- concepte integratoare de asigurare a calitatii.

Asigurarea calitatii prin control

Asigurarea calitatii prin control reprezinta etapa care acopera prima jumatate a secolului nostru. În aceasta perioada au dominat teoriile lui Taylor privind organizarea stiintifica a muncii. Aceste teorii s-au regasit atât în principiile de management, cât si în organizarea activitatilor din întreprindere, concretizându¬-se în: descompunerea procesului de realizare a produsului în operatii elementare, limitarea responsabilitatilor specializarea unitatilor functionale. A rezultat, astfel, separarea celor care iau decizii într-o întreprindere, de cei care le executa si cei care controleaza îndeplinirea lor. Calitatea era asigurata, în principal, prin controlul final al componentelor, respectiv al produselor, urmarindu-se identificarea si separarea celor neco¬respunzatoare. Atentia era concentrata asupra produsului si mai putin asupra procesului, urmarindu-se verificarea "post-proces" a conformitatii cu specificatiile. Prin asigurarea calitatii se întelegea, deci, respectarea acestor specificatii.

Asigurarea calitatii prin metode statistice

Asigurarea calitatii prin metode statistice este etapa corespunzatoare anilor `50. Se pune accentul pe controlul pe flux tehnologic, urmarindu-se identificarea cauzelor defectelor, pentru prevenirea lor ulterioara. Aplicata initial în SUA, în timpul celui de-al doilea razboi mondial, metoda a fost preluata în Europa si mai ales în Japonia, sub deviza „calitatea este problema tuturor“.

Asigurarea calitatii prin motivarea personalului

Aceasta modalitate, specifica anilor `60, se caracterizeaza prin „descoperirea omului“, context în care s-au afirmat conceptele: „zero defecte“, „totul trebuie facut bine de prima data“ etc. În aceasta perioada s-au manifestat „cercurile calitatii“, „grupele de initiativa“, autocontrolul ti numeroase alte forme de implicare a lucratorilor în problemele de calitate.

Promovarea unor concepte integratoare de asigurare a calitatii

Etapa implementarii unor concepte integratoare privind asigurarea calitatii corespunde anilor `80, chiar daca germenii unor asemenea concepte au aparut înca din anii `60. Astfel, expertii americani Deming, Juran, Feigenbaum au dezvoltat concepte noi în domeniul asigurarii calitatii, care si-au gasit aplica¬bilitate în primul rând în Japonia.

Cele mai importante caracteristici ale "noii filozofii" privind asigurarea calitatii au fost precizate de Feigenbaum, înca din anul 1961, filozofie pe care a denumit-o "Total Quality Control" (TQC). De remarcat ca termenul anglo¬saxon de control este utilizat în sensul de a stapâni, "a tine sub control ", deci TQC înseamna o abordare globala a activitatilor de tinere sub control a calitatii în întreprindere. Demersurile lui Deming privind utilizarea metodelor statistice, au fost com¬pletate în mod fericit de Juran, care a accentuat necesitatea orientarii spre client si importanta managementului în asigurarea calitatii.

Aceste teorii au fost larg acceptate în Japonia, înca din anii `60, fiind dez¬voltate ulterior de Ishikawa. Pentru a se delimita de teoriile americane, el si-¬a denumit conceptul "Company Wide Quality Control`` (CWQC}t.

Se ia tot mai mult în considerare mediul întreprinderii (de exemplu, activitatile desfasurate pentru asigurarea calitatii la clienti, implicatiile proceselor si rezultatelor acestora asupra mediului înconjurator etc.). De asemenea, se promoveaza ideea abordarii sistemice a relatiilor client-furnizor, ale caror principii sunt aplicate si în interiorul întreprinderii, în relatiile dintre com¬partimentele sale, respectiv dintre lucratori.

Capata importanta orientarea consecventa spre proces, urmarindu-se optimizarea proceselor de pe întreaga traiectorie a produsului si anume, înce¬pând cu studiile de piata pentru identificarea nevoilor si pâna în etapa "post¬-utilizarii", a reintegrarii în natura a rezultatelor acestor procese. Se contureaza, astfel, un nou concept denumit "Tota1 Quality Management" (TQM) care, în prezent, se utilizeaza în paralel cu conceptele anterioare si cu cel de "Total Quality", sau în relatie cu acesta din urma. Chiar daca exista diferente între aceste concepte, toate pun accentul pe satisfacerea cerintelor clientilor. Ele sunt considerate "integratoare", din cel putin urmatoarele considerente:

- toate compartimentele întreprinderii sunt implicate în asigurarea si îmbunatatirea calitatii produselor si serviciilor. Între ele trebuie promovate relatii de tip "client-furnizor". Prin urmare, fiecare compartiment trebuie sa-si elaboreze "produsul" (de exemplu, un contract), în conditiile de calitate stabilite de clientii sai (de exemplu, de compartimentul productie);

- toti lucratorii din întreprindere participa la asigurarea si îmbunatatirea calitatii produselor si serviciilor. Fiecare este raspunzator pentru calitatea muncii pe care o desfasoara si trebuie sa fie constient ca poate contribui, în felul sau, la succesul întreprinderii;

- toate etapele traiectoriei produsului sunt luate în considerare în vederea asigurarii calitatii, începând cu evaluarea cerintelor clientilor si pâna la organizarea activitatilor de service în utilizarea produsului.

În aceste conditii, recunoscându-se necesitatea unor mutatii profunde în modul de abordare a aspectelor referitoare la asigurarea calitatii, într-o serie de tari au fost elaborate, mai ales începând cu anii `70, standarde referitoare la asigurarea calitatii, pentru a putea fi utilizate în industrie si comert, respectiv în relatiile contractuale dintre furnizori si beneficiari. Aceste standarde difereau semnificativ prin structura lor si prin terminologia adoptata, neputând face obiectul unei utilizari sistematice în comertul international.

Dezideratul asigurarii unui sistem unitar de referinta în acest domeniu a fost atins prin elaborarea de catre Comitetul Tehnic al Organizatiei Internationale de Standardizare ISO TC 176 "Managementul si asigurarea calitatii", a standardelor ISO 9000.