Aspecte Economice ale Calității

ASPECTE ECONOMICE ALE CALITATII

1. Introducere

Pentru a face fata puternicei concurente care exista într-o economie de piata, producatorii sunt obligati sa realizeze permanent produse/servicii de înalta calitate si la preturi cât mai scazute, creând în acelasi timp conditii pentru obtinerea unor beneficii.

Atingerea acestor obiective este posibila numai prin proiectarea si implementarea efectiva în companie/întreprindere a unui Sistem de Calitate, care vizeaza în principal reducerea, eliminarea si cel mai important, prevenirea,deficientelor de calitate.

Conform clauzei 6.1 din ISO 9004(1-1994)este foarte important ca eficacitatea sistemului calitatii sa fie masurata în termeni financiari, având în vedere ca profiturile ca si pierderile depind nemijlocit de capacitatea sistemului de a contribui la ameliorarea operatiunilor care prin erori pot genera pierderi, iar evaluarea financiara creaza premisele identificarii rapide a sectoarelor unde apar probleme.

În functie de gradul de maturitate a sistemului calitatii si de specificul activitatilor se pot utiliza mai multe metode:

a) metoda costurilor calitatii;

b) metoda costurilor de proces;

c) metoda pierderilor datorate calitatii.

Metodele indicate la a) si c) se considera cele mai utile, dar nu exclud alte metode. De altfel metodei de la punctul b) îi este consacrat BS 6143 Partea I/1992.

Determinarea costurilor calitatii se impune prin faptul ca ordinul lor de marime este deseori similar cu cel al beneficiilor, iar analiza lor constituie o baza reala pentru ridicarea rentabilitatii companiei/întreprinderii.

Ca urmare, se impune stabilirea unei metodologii, cât mai riguroase, pentru determinarea costurilor calitatii produselor/serviciilor, precum si pentru urmarirea si analiza lor.

Practica demonstreaza ca cele mai eficiente investitii într-o companie sunt cele efectuate pentru prevenirea si eliminarea deficientelor de calitate, iar unele aspecte care fac obiectul dezvoltarii viitoare sunt prezentate în nota de la punctul 2.3.3.2.3. De altfel metoda de la punctul c) vizeaza evidentierea si a pierderilor datorate ineficacitatii activitatilor.

2. Costurile calitatii

2.1 Câteva aspecte istorice

În urma analizei costurilor implicate în realizarea unor produse, J. M. Juran a introdus, pentru prima data, prin anii '50, notiunea de Cost al Calitatii, evidentiind faptul ca pentru cresterea rentabilitatii trebuiesc reduse costurile în exces si aceasta se obtine facând bine un lucru de prima data.

În anii '60, A. V. Feigenbaum a dezvoltat studiile referitoare la costurile calitatii evidentiind ca ele sunt determinate de patru categorii de costuri:

- costurile prevenirii;

- costurile evaluarii;

- costurile deficientelor interne;

- costurile deficientelor exlerne.

Prin anii '70 clasificarea facuta de Feigenbaum a fost adoptata de ASQC (American Society for Quality Control) si a inceput sa fie utilizata cu succes de majoritatea companiilor din vest.

2.2 Definitie si structura costului calitatii

Costul calitatii exprima totalitatea cheltuielilor efectuate în activitati1e de proiectare, dezvoltare, productie, livrare si post livrare, în vederea prevenirii, evaluarii si mentinerii calitatii, precum si pentru acoperirea cheltuielilor determinate de non-calitate.

Tinând seama de prevederile standardului ISO 9004 si de practica actuala, fig. 1 prezinta în mod sintetic structura pretului calitatii.

Fig. 1

Din costurile referitoare la obtinerea calitatii, cele legate pentru efectuarea activitatilor de prevenire si evaluare se considera cheltuieli de investire în obtinerea calitatii, iar cele datorate de non-calitate constituie pierderile generate de incapacitatea companiei/întreprinderii de a satisface cerintele de calitate pâna la livrarea produsului (pierderi interne) si dupa livrarea sa (pierderi externe).