Baze de Date

PARTEA TEORETICA

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Organizarea datelor în vederea prelucrarii pe calculator este o

activitate cel putin la fel de importanta ca si scrierea progamelor.

În acest prim capitol vor fi prezentate notiuni legate de modul de

organizare a datelor, plecând de la conceptele de baza de „data”

si „fisier”, prezentând o clasificare a datelor, a tipurilor de

structuri de date existente si a organizarii datelor în fisiere.

Sistemele informatice pot fi realizate fie cu ajutorul unor aplicatii

care utilizeaza fisiere independente sau integrate, fie cu ajutorul

unor aplicatii care acceseaza o structura complexa numita baza de

date. Sistemului informatic are doua componente principale si

anume datele si programele, acestea fiind într-o strânsa

interdependenta. O baza de date are mijloace proprii pentru

crearea si evolutia în timp a structurii, realizând o departajare

între datele stocate si programele care le acceseaza.

1.1. Conceptele de Data si Fisier

Aparitia si dezvoltarea rapida a bazelor de date se datoreaza unei

multitudini de factori de natura tehnica si socio-economica. Cresterea

necesarului si implicit a consumului de informatie a avut ca prim rezultat

cresterea cantitatii de informatie stocata pe suporturi de memorare externa si

optimizarea tehnicilor de stocare si regasire a informatiei.

Chiar de la primele aplicatii informatice realizate cu ajutorul

calculatorului s-a pus problema utilizarii unor tehnici eficiente de organizare,

stocare si regasire a datelor. O informatie codificata si stocata pe un suport de

memorare reprezinta ceea ce numim „data”. Din punctul de vedere al prelucrarii

de calculator, în cadrul aplicatiilor, datele se definesc cu ajutorul unui nume

(identificator), a atributelor pe care le are si de o valoare. Rezolvarea

problemelor concrete cu ajutorul calculatorului presupune definirea unui

algoritm adecvat pentru rezolvarea fiecarei probleme. Un algoritm este definit

ca fiind o succesiune finita, corect definita si fara ambiguitati de operatii

elementare care se aplica asupra unei multimi de date de intrare pentru a se

obtine un rezultat. Algoritmul trebuie sa conduca la acelasi rezultat de fiecare

data când se aplica asupra aceleasi multimi de date de intrare. Calculatorul

prelucreaza doar date reprezentate cu ajutorului unui cod binar, motiv pentru

9

care datele sunt din punctul de vedere al calculatorului siruri de cifre binare, de

biti. Semnificatia sirurilor de biti depinde de codul pentru codificarea

informatiei, de modul de utilizare a acesteia de catre programator în cadrul

aplicatiei informatice si de limbajul de programare folosit. Fiecare limbaj de

programare are reguli specifice pentru definirea si utilizarea datelor.

Organizarea datelor reprezinta procesul de identificare, definire,

evaluare, structurare si memorare a informatiilor, în cadrul unui sistem

informational. Prin organizarea datelor se realizeaza gruparea datelor în colectii

de date omogene, se stabilesc care sunt relatiilor dintre date, dintre elementele

colectiilor si dintre colectii, precum si modul de stocare a datelor pe suportul

fizic de memorare.

Datele pot fi clasificate în functie de modul de alocare al memoriei,

astfel existând date de tip static si date de tip dinamic. La datele de tip static,

memoria este alocata la începutul executiei programului, ramânând ocupata de

respectivele date pe întreaga durata a executiei, pe când la datele de tip dinamic

memoria este alocata în momentul executiei programului, existând instructiuni

care permit alocarea memoriei atunci când datele sunt necesare si alte

instructiuni care permit eliberarea respectivei zone de memorie în momentul în

care datele nu mai sunt necesare.

Datele trebuie privite sub doua aspecte: fizic si logic. Din punct de

vedere fizic, în cazul stocarii si prelucrarii cu ajutorul calculatorului datele sunt

siruri de biti. Din punct de vedere logic, datele au o anumita semnificatie si sunt

de mai mult tipuri, functie de semnificatia lor.

Datele pot fi simple (elementare), respectiv compuse (structurate).

Datele simple (elementare) sunt date independente unele de altele din

punctul de vedere fizic, adica al reprezentarii pe suportul de memorare, chiar

daca din punct de vedere logic exista interdependente. Tipul de data precizeaza

care sunt valorile datei. Daca pe parcursul procesului de prelucrare data

pastreaza aceeasi valoare este numita data constanta. Pentru datele constante se

utilizeaza ca identificator valoarea acestora. Daca valorile datei sunt modificate

în timpul procesului de prelucrare datele se numesc date variabile sau variabile.

În mod uzual pentru date elementare se folosesc ca tipuri de data:

tipul numeric – include numerele întregi, reale si complexe având

diferite reprezentari (virgula fixa, virgula mobila, precizie simpla,

precizie dubla etc.). Asupra lor se pot realiza operatii de adunare,

scadere, înmultire, împartire etc.;

tipul logic (boolean) – utilizat pentru reprezentarea valorilor logice

“Adevarat”, respective “Fals” cu ajutorul unor valori numerice,

asupra acestora putându-se efectua operatii logice precum negatia,

conjunctia, disjunctia