Bazele Managementului

1.1 Managementul ca activitate specializată

Baza obiectivă a apariţiei şi dezvoltării activităţii de management, ca şi activitate

specializata, de sine stătătoare, o constituie de fapt munca. Obţinerea unor rezultate

complexe şi într-un volum cantitativ mai mare necesită munca în comun, în echipe

formate din mai multe persoane.

Munca are două forme de manifestare:

- activitatea fizică, directă sau cu ajutorul mijloacelor de muncă asupra resurselor;

- activitatea legată de managementu l proceselor de transformare pe care acestea

le reclamă.

Deci există procese de muncă:

- de execuţie;

- de management.

Managementul este o activitate umană distinctă impusă de însăşi accentuarea

diviziunii muncii pe măsura evoluţiei şi dezvoltării societăţii omeneşti 1.

Dezvoltarea sistemului de relaţii umane precum şi a relaţiilor dintre oameni şi

comportamentele tehnologice ale organizaţiei contribuie decisiv la creşterea complexităţii

1 S. Andres, Bazele managementului, Editura Eftimie Murgu, Resita, 2005, pg. 5

activităţii organizaţiei respective. Pe măsură ce se adânceşte acest proces apare tot mai

mult necesitatea creării unui sistem de management care să asigure desfăşurarea ritmică

a fiecărei activităţi şi corelarea tuturor verigilor din sistemul organizaţiei şi care să

orienteze şi să armonizeze activitatea acestora în vederea atingerii scopului propus ,

respectiv a obiectivelor organizaţiei respective.

Ca activitate umană, managementul a apărut din momentul în care un grup de

oameni şi-a propus să atingă, să îndeplinească un obiectiv precis stabilit prin acţiuni

organizate special în acest sens.

Ca ştiinţă, managementul s-a cristalizat recent,sec. XX, primele lucrări

fundamentale fiind scrise de practicienii de elită pe baza experienţei asimilate în marile

organizaţii din perioada de la sfârşitul sec. XIX, anume: Taylor, Fayol, Sloan etc.

Managementul este ca termen împrumutat din limba engleză,dar care provine de

fapt din italiană („maneggiare”). Succesul obţinut în organizaţiile americane a

determinat ulterior dominaţia metodelor, tehnicilor şi instrumentelor managementului

dezvoltat în respectivele organizaţii.

În prezent, termenul de management are mai multe sensuri. În primul rând ştiinţa

conducerii şi conducerea ştiinţifică a organizaţiilor socioeconomice, iar în al doilea

rând oamenii denumiţi în literatura de specialitate manageri.

Ca ştiinţă, managementul este un ansamblu organizat de concepte, cunoştinţe,

principii, metode, tehnici şi instrumente prin care se explică în mod sistematic

fenomenele şi procesele care se folosesc în conducerea organizaţiilor 2.

Ştiinţa managementului are o metodologie proprie de investigare ştiinţifică atât

cantitativă cât şi calitativă.

Specialiştii americani Renth, Boulding, Simonds au fost primii care au făcut o

distincţie clară între ştiinţa managementului şi managementul ştiinţific.

Institutul American pentru Ştiinţa Managementului consideră că managementul

ştiinţific reprezintă practica managementului pusă pe bază ştiinţifică în timp ce ştiinţa

managementului este rezultatul activităţii de cercetare ştiinţifică a oamenilor de ştiinţă

din acest domeniu.

Profesorul român Ovidiu Nicolescu defineşte ştiinţa managementului ca studiere a

proceselor şi relaţiilor de management din cadrul organizaţiilor în vederea descoperirii

legităţilor, principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, t ehnici

şi modalităţi de conducere de natură să obţină creşterea competitivităţii.

Managementul este şi o artă care reflectă de fapt latura sa pragmatică. Arta

managementului constă în măiestria managementului de a aplica cunoştinţele ştiinţei

managementului la realităţile diverselor situaţii în care se află organizaţia, rezultate din

interacţiunea sa cu mediul ambiant şi pentru a obţine rezultatele dorite în condiţii de

eficienţă