Bazele Practicii Manageriale

Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Management Brasov

Anul II/ IDD

BAZELE PRACTICII MANAGERIALE

SEMESTRUL II

Titulari curs: Prof. Univ. Dr. Ion PETRESCU

Prof.univ.dr. Ioan GÂF-DEAC

Obiective:

Cursul vizeaza urmatoarele obiective principale:

- însusirea de catre studenti într-o maniera viguroasa si sistematica conceptelor si

categoriilor acestei stiinte;

- cunoasterea metodelor de investigatie si analiza utilizata de practica manageriala;

- realizarea unui consens între abordarea si finalitatea practicii, problematica fiind

cantonata pe formarea unor aptitudini si comportamente manageriale.

Capitolul 1

NOBIUNI DE BAZA SI CONCEPTE PRINCIPALE

UTILIZATE ÎN PRACTICA MANAGERIALA

Extinderea ariei de aplicare a managementului determina o serie de mutatii esentiale

în practica manageriala, în motivarea si finalitatea actiunilor si activitatilor manageriale.

1.1 DEFINIBIA TEORIEI SI PRACTICII MANAGERIALE

Teoria manageriala reprezinta o constructie care, apelând la deductii, ipoteze si validitate

logica, reflecta conceptual realitatea obiectiva. În management modelele teoretice nu sunt arbitrare

ci reflecta, la un nivel de mare generalitate, relatii manageriale obiective.

Principalele functii ale teoriei manageriale sunt predictia, sistematizarea, explicatia,

informarea intelectuala si prescriptia normativa. Explicatia reprezinta o actiune gnostica ce

vizeaza relevarea modului de determinare a unui fenomen sau a unei categorii de fenomene

manageriale. În concret, prin explicatie se vizeaza dezvaluirea cauzelor, temeiul de producere a

fenomenelor manageriale. Predictia este o operatie rationala de anticipare a producerii unui

eveniment, fenomen sau a unei actiuni manageriale. Ne aflam, deci, în fata unei constatari

anticipative a rezultatului evolutiei unei schimbari manageriale care trebuie sau poate avea loc.

Sistematizarea constituie operatia de grupare sau organizare ierarhica de elemente într-o anumita

desfasurare spatio-temporara si cu implicarea unor legaturi si interactiuni substantiale. Informarea

intelectuala reprezinta operatia de a da sau a solicita informatii cu privire la anumite fenomene,

actiuni sau activitati manageriale, ceea ce implica o interactiune de tip comunicational între

emitator si receptor. Prescriptia normativa ne apare ca o prevedere, ca o indicatie sau norma

scrisa sau orala privind conditiile care trebuie îndeplinite la proiectare sau executia unei actiuni

manageriale.

Practica manageriala reprezinta activitatea de transformare a realitatii manageriale în

scopul obtinerii de rezultate economice, tehnice si sociale în cadrul organizatiei. Practica ocupa un

loc central în cadrul managementului organizatiei. În practica se exprima relatiile functionale

dintre manager si echipa manageriala, dintre acestia si salariatii firmei. Practica cuprinde întreaga

activitate a managerilor de transformare a organizatiilor. Practica nu trebuie tratata ca o activitate

de adaptare la procesul managerial, ci ca o activitate constienta în care managerii urmaresc scopuri

dinainte stabilite. În acelasi timp practica nu se reduce la activitatea unor manageri sau echipe

manageriale luate izolat, ci ea apare ca o activitate sociala a managerilor, ca un demers socialmanagerial.

Întelegerea rolului practicii în cunoasterea manageriala pune în evidenta legatura dintre

teorie si practica în management. Teoria oglindeste laturi profunde ale realitatii manageriale,

esenta acesteia, pe baza generalizarii practicii, în procesul careia managerii actioneaza asupra

realitatii manageriale, transformând-o. Unitatea dintre teorie si practica reprezinta conditia

fundamentala a justetei teoriei ca si a eficientei practicii.

În management, practica este activitatea depusa de manageri pentru a face fata necesitatilor

pe care le ridica organizatia. În activitatea practica managerii pun în actiune nu numai inteligenta

lor ci si sentimentele si impulsurile lor. În consecinta, se amplifica experienta nu numai pe baza

cunoasterii rationale, ci si pe baza afectivitatii si elanului proprii fiecarui manager.

1.2 . DIMENSIUNI SI SEMNIFICABII

În practica manageriala, personalitatea managerului ocupa un Ioc important. Personalitatea

managerului cuprinde ansamblul trasaturilor, însusirilor, capacitatilor si aptitudinilor acestuia, care

se realizeaza în comportamentul practic si sunt valorificate în managementul organizatiei. Ea se

constituie ca unitate a însusirilor managerului, a actiunilor concrete desfasurate în fruntea

organizatiei si a aprecierii sociale a muncii practice.

Rezultatele obtinute în practica manageriala depind în mare masura si de atitudinea

managerului fata de aceasta. Ca atare, atitudinea trebuie orientata spre directiile care pot contribui