Căile de reducere a costurilor de producție a agenției de turism - Turviz 999

Caile de reducere a costurilor de productie

a) Reducerea consumurilor specifice (tehnologice

Consumul specific este cantitatea de materie prima, materiala, combustibil in expresie fizica etc. utilizata pentru executarea unei unitati de produs finit sau a unei unitati de prestare. Reducerea consumurilor specifice constituie principala cale de reducere a costurilor.

b) Utilizarea intensiva a capacitatilor de productie are ca rezultat scaderea partii de amortizare pe unitatea de produs si implicit reducerea costului de productie;

c) Accelerarea vitezei de rotatie a capitalului circulant, prin imbunatatirea aprovizionarii tehnico-materiale, scurtarea ciclurilor de productie, accelerarea desfacerii produselor fabricate etc,;

d) Cresterea productivitatii muncii in conditiile in care indicele productivitatii muncii devanseaza indicele salariului mediu;

e) Reducerea cheltuielilor administrative - gospodaresti in conditiile cresterii volumului productiei se poate asigura prin realizarea unei proportii optime intre personalul productiv si cel auxiliar, prin mecanizarea lucrarilor de calcul si evident etc.;

f) Reducerea stocurilor de materiale si in special a stocurilor supranormative, care imobilizeaza resursele banesti;

g) Reducerea cheltuielilor de desfacere si de publicitate comerciala

Piata - notiune de piata nu desemneaza numai spatiul economic de desfasurare a schimbului, ci si ansamblul relatiilor de vanzare-cumparare dintre agentii economici si mecanismul economico-social prin care se realizeaza sustinerea si dezvoltarea productiei si consumul, a intregii economii.

1. Dupa natura economica a bunurilor tranzactionate se disting:

a) piata bunurilor de consum (satisfacatori);

b) piata bunurilor pentru productie (prodfactori), adica: piata resurselor naturale, piata pamantului, piata muncii, piata monetara, piata capitalului etc.;

2. Dupa spatiul geografic, se disting: piata locala, piata nationala, piata regionala si piata mondiala.

3. Dupa timpul la care se transfera obiectul tranzactionat, distingem: piata la vedere si piata la termen.

4. Dupa existenta (inexistenta) bunurilor in momentul schimbului, distingem:

a) piata reala ( cererea si oferta de bunuri reale);

b) piata simbolica (bursa) si, mai nou, piata virtuala.

Legea cererii si ofertei: in cadrul unei economii concurentiale, cand toate celelalte conditii raman neschimbate, cererea pentru un anumit produs sau serviciu creste pe masura ce pretul acestuia scade, iar oferta creste pe masura ce pretul se mareste.

Cerea reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata, la un anumit pret, intr-o perioada determinata de timp.

a) Cererea individuala rezulta din optiunile cumparatorului consumator, si din reactiile lui fata de variatiile venitului pe care il poate aloca pentru cumpararea unui bun, precum si fata de modificarile pretului bunului respectiv.

b) Cererea de piata este suma cantitatilor solicitate dintr-un anumit bun, la fiecare nivel de pret cu conditia ca acei care solicita bunul sa i-a deciziile lor independent unul de altul.

c) Cererea totala pentru un anumit bun reprezinta suma tuturor cantitatilor cerute de catre toti consumatorii individuali.

unde:

Ct = cererea totala pentru un anumit bun la un pret dat;

n = numarul de consumatori;

Ci = cererea consumatorilor 'i' la un pret dat (p).

Elasticitatea cererii reprezinta modificarea (sensibilitatea) cererii in functie de factorii care o influenteaza. Ea se masoara cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care se determina in raport de pret si de venit.

a) In raport de pret, coeficientul de elasticitate se determina pe baza raportului dintre modificarea relativa a cererii ( variabila dependenta) si modificarea relativa a pretului (variabila independenta), pe baza formulei: