Comportament Organizațional

CAPITOLUL 1

COMUNICAREA

1. DEFINIŢIA COMUNICARII ŞI ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE

Comunicarea – schimbul de informaţii, idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. Comunicarea este deci acel fenomen care permite crearea de legături între oameni, între organizaţii şi între organizaţii şi oameni, legături de esenţă informaţională.

Comunicarea este vitală în fiecare dintre funcţiile managementului. Unii specialişti au ajuns la concluzia că aceasta face parte dintre elementele manageriale importante, şi anume:

• comunicarea (schimb de informaţii de natură diferită pe cale orală şi scrisă), care ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru;

• managementul tradiţional (planificare, luare de decizii şi control), care ocupă aproximativ tot o treime din timpul de lucru;

• coordonarea (interacţiunea, tot prin comunicare, cu cei din jur, din interior şi exteriorul organizaţiei), care ocupă în jur de o cincime din timp;

• managementul resurselor umane (motivare/încurajare, sfătuire/disciplinare, controlul conflictului, angajare de personal).

Toate acţiunile manageriale au ca support fundamental dintre elementele fundamentale menţionate, comunicarea.

Prin comunicare managerul poate asigura circulaţia informaţiei; iar informaţia corectă şi utilă trebuie să ajungă la locul potrivit în momentul potrivit astfel că eforturile să se interacţioneze. În general se consideră că prin comunicare se înţelege un proces de transmitere a informaţiilor, sub forma mesajelor simbolice, între două sau mai multe persoane, unele cu statut de emiţător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice.

Orice proces de comunicare presupune existenţa următoarelor componente:

- Emitentul, poate fi orice persoană (manager sau executant), care deţine informaţii, idei, intenţii şi obiective şi iniţiază comunicarea. Acesta formulează mesajul, alege limbajul, receptorul şi mijlocul de comunicare.

- Receptorul, poate fi orice persoană (manager sau executant) sau grup de persoane, care primeşte mesajul. Importanţa receptorului într-o comunicare nu este mai mică decât a emitentului. Reuşita comunicării depinde de adecvarea conţinutului şi a formei de exprimare a mesajului la capacitatea de percepţie sau de înţelegere a receptorului, la starea sa sufletească.

- Mesajul reprezintă forma fizică a informaţiei transmise, ce îmbracă mai multe ipostaze-verbală şi nonverbală-sau simbolul sau ansamblul de simboluri transmise de emiţător către receptor.