Comportamentul și Trăsăturile Cadrelor de Conducere

I. COMPORTAMENUL CADRELOR DE CONDUCERE

Managerii sunt o componentă deosebit de importantă a resurselor umane din organizatie. Literatura de specialitate prezintă numeroase definitii ale managerului. Două abordări sunt semnificative:

- prima abordare, pentru care pledează si Peter Drucker, include în categoria managerilor, pe lângă cadrele de conducere propriu-zise, si personalul de specialitate;

- a doua abordare include în rândul managerilor, numai persoanele care efectiv detin posturi manageriale, adică cei cărora le sunt nemijlocit subordonati alti componenti ai firmei, care iau decizii si influentează direct actiunile si comportamentul altor persoane.

Stabilirea si realizarea obiectivelor organizatiei este asigurată de pozitia lor de lideri ai grupurilor. Managerii, comparativ cu subalternii lor, exercită în mod permanent, integral sau partial atributele conducerii. Drept urmare, sfera competentelor, sarcinilor si responsabilitătilor atribuite lor este sensibil mai mare comparativ cu cea a cadrelor de executie. Pozitia de manager se asociază tuturor conducătorilor care au în subordine grupuri de persoane si adoptă decizii în numele lor.

În activitatea manageriala, un rol important il are comportarea conducatorilor fata de oameni. Exista conducatori cu o buna pregatire profesionala, dar care nu stiu sa se comporte cu oamenii, manifestand lipsa de tact, de politete, de calm, de respect fata de subalterni si de aceea intampina greutati in munca lor. Alti conducatori, desi poate mai putin valorosi din punct de vedere profesional, dar prin tact, intelegere si politete fata de oameni obtin rezultate mai bune, iar colaboratorii si subalternii ii sprijina.

În acest sens in literatura de specialitate contemporana este introdusa notiunea de leadership. Leadership-ul reprezinta procesul de insufletire si incurajare a altora sa lucreze din greu pentru a indeplini sarcini importante, in acelasi timp fiind una dintre cele mai populare probleme ale managementului. Odata cu schimbarile tehnologice rapide, cu intensa concurenta globala si cu accentuarea diversitatii fortei de munca, leadership-ul a devenit esential pentru management.

Conform acestor explicitari, leadership-ul poate fi definit ca fiind abilitatea unei persoane de a exercita un tip de influenta prin intermediul comunicarii asupra altor persoane, individuale sau in grup, orientandu-le spre indeplinirea anumitor obiective.

Exercitarea influentei asupra altor persoane reprezinta esenta leadership-ului. Leadership-ul formal, care se refera la managerii dintr-o organizatie, reprezinta dreptul formal sau legitim al acestora de a influenta alte persoane, in virtutea pozitiei lor ierarhice in cadrul organizatiei. Leadership-ul informal nu reprezinta un drept oficial de a-i influenta pe altii, ci rezida in calitatile intrinseci ale unei persoane de a exercita o influenta in cadrul unui grup informal. Influenta asupra altora se poate exercita pe o gama larga de cai, care se extind de la cea amiabila la cea coercitiva.

In acest sens, comportamentul unui conducator poate fi analizat din punct de vedere al comportamentului fata de subordonati si fata de superiori.

Comportamentul conducatorului fata de subordonati. Conducatorul trebuie sa-i cunoasca pe subalterni cat mai bine, sub toate aspectele, sa-i evalueze corect si sa actioneze pentru formarea unui atasament fata de intreprindere. In comportamentul fata de subalterni, conducatorul trebuie sa fie principial, sa nu favorizeze pe unii in defavoarea altora, sa respecte strict legile, sa nu incalce reglementarile cu privire la promovarea si incadrarea in munca, pe cele referitoare la retribuirea personalului, etc., deoarece acestea ii submineaza autoritatea si creaza precedente de incalcare a dispozitiilor. O cerinta elementara de comportare civilizata este politetea, in baza careia fiecare conducator de la orice nivel ierarhic trebuie sa stie cum sa se adreseze oamenilor. Folosirea unui ton aspru si brutal genereaza un sentiment neplacut, dezvolta antipatia subalternilor. Cand ajunge intr-un loc de munca (birouri, sectoare, sectii) conducatorul trebuie sa salute primul, sa nu astepte sa fie salutat de catre lucratori. Subalternii trebuie sa aiba incredere in conducatori, in capacitatea lor de a dirija activitatea, incat sa realizeze atat obiectivele care stau in fata unitatii, cat si aspiratiile de afirmare si stimulare morala si materiala a tuturor. Neincrederea este provocata de unele manifestari negative care apar in comportamentul conducatorului, ca, de exemplu, neconcordanta dintre vorbe si fapte si lipsa colaborarii directe intre conducatori si subordonati.

Comportamentul conducatorului fata de superiori. In munca pe care un conducator o efectueaza, preocuparile sale sunt activitatile care se desfasoara in unitatea pe care o coordoneaza, forurile superioare fiind un sprijin indreptat spre desfasurarea in cele mai bune conditii a acestor activitati.