Condițiile care au Generat Apariția și Dezvoltarea Ergonomiei

I CONDIŢIILE CARE AU GENERAT APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA ERGONOMIEI

- Concluziile primului Simpozion internaţional de ergonomie (Praga 1967)

- Principalii factori cu rol hotărâtor în apariţia şi dezvoltarea Ergonomiei

- progresul tehnic şi tehnologic

- schimbări fundamentale în conţinutul muncii

- progresul tehnic a depăşit limita superioară de adaptare a omului

- posibilităţile biologice de adaptare

- apariţia unei discrepanţe între nivelul tehnic şi posibilităţile organismului uman

- semnal că s-a neglijat factorul uman

- costul enorm al erorii umane

- necesitatea sau chiar lichidarea discrepanţei existente

- adaptarea tehnicii la om, dar şi a omului la tehnică

- evoluţia concepţiei omului despre muncă, mentalitatea modernă a acestuia

- nivelul ridicat al exigenţelor privind

- calitatea vieţii în general

- calitatea vieţii profesionale

- calitatea candidaţilor de la locul de muncă (post)

- necesitatea tratării problemelor umane permanent şi preventiv şi nu episodic şi curativ

- preocuparea nu trebuie să apară numai când se ivesc probleme de rezolvat (accidente, boli profesionale, şomaj, conflicte)

- evoluţia ştiinţelor tehnice, umane, economice şi sociale

- a permis furnizarea de cunoştinţe privind activitatea omului în procesul muncii

- contribuţia diferitelor ştiinţe la apariţia Ergonomiei

- contribuţia fiziologiei la clasificarea muncilor după efortul fizic cerut sau după consumul de energie umană exprimat

- Kcal pe unitatea de timp (minut, oră, schimb de muncă)

- muncă uşoară – până la 150 Kcal de muncă/oră

- muncă medie – 151-300 Kcal de muncă/oră

- muncă grea – peste 300 Kcal de muncă/oră

- Cunoaşterea şi înţelegerea factorilor şi a aspectelor prezentate au dus la:

- depăşirea limitelor tradiţionale ale analizei şi proiectării muncii în general şi a posturilor în special

- insuficienta fundamentare a soluţiilor adoptate

- insuficienta înţelegere a modului de intercondiţionare a aportului diferitelor ştiinţe care studiază munca

- limitarea analizei numai la anumite laturi ale procesului de muncă

- consecinţe asupra rezultatelor obţinute

- aspectele structurale de sistem ale procesului de muncă sunt tratate superficial

- studierea cu precădere a muncii fizice şi în consecinţă a solicitării fizice a organismului, neglijându-se oarecum munca intelectuală şi prin urmare solicitarea nervoasă

- analiza şi proiectarea muncii nu sunt privite ca procese sau activităţi permanente cu importante sarcini profilactice ci doar ca acţiuni periodice cu un pronunţat caracter curativ

- conceptele şi tehnicile promovate reflectă influenţa teoriilor clasice, soluţionarea problemelor muncii realizându-se din perspectiva parametrilor tehnico-materiali sau a timpului de muncă

- Consecinţele limitelor tradiţionale ale analizei şi proiectării muncii

- apariţia unui decalaj între complexitatea activităţii omului în condiţiile producţiei moderne şi gradul de proiectare pe baze ştiinţifice a acesteia

- amplificarea eforturilor de perfecţionare continuă a metodelor şi tehnicilor de analiză şi proiectare a muncii

- reconsiderarea poziţiilor metodologice ale studiului clasic al muncii