Conducerea și organizarea firmei - Suport de curs

TEMA 1

OBIECTUL DE STUDIU AL MANAGEMENTULUI. PRINCIPIILE

MANAGEMNTULUI FIRMEI

1. Obiectul de studiu al managementului

Pentru clarificarea conținutului obiectului de studiu al managementului, se prezintă definiția

acestuia în viziunea școlii românești de management1: “managementul firmelor rezidă în studierea

proceselor și relațiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităților și

principiilor care le guvernează și a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici și modalități de

conducere, de natură să asigure obținerea și creșterea competitivității”.

Rezultă evident că elementele specifice științei managementului economic sunt deci procesele

și relațiile de management, care nu trebuie confundate cu relațiile și procesele economice, ce au

conținut total diferit și nici cu alte componente ale firmelor, de natură economică, tehnică sau umană.

Prin conținut și mod de manifestare, procesele și relațiile de management prezintă o serie de trăsături

particulare ce conferă acestei științe o pronunțată specificitate.

Deci, esența științei managementului o reprezintă studiul relațiilor și proceselor de

management. Ca urmare a acestei realități, temele 2-3 și respectiv 4 se vor concentra pe descrierea

elemente de esență care explică conținutul, particularitățile și legitățile specifice desfășurării

proceselor și relațiilor de managementului în toată complexitatea lor, corespunzător condițiilor

concrete de la nivelul fiecărui agent economic.

Potrivit aceleiași definiții, este rațional și oportun ca o teme aparte (temele 5- 7) să fie alocate

și studiului sistemelor, metodelor, tehnicilor și modalități de conducere, de natură să asigure

obținerea și creșterea competitivității, sau altfel spus instrumentelor specifice exercitării proceselor și

relațiilor de management. Aceasta va avea ca obiectiv să faciliteze mai buna înțelegere a mecanismelor

prin intermediul cărora se exercită procesele și relațiile de management și a celor mai raționale

modalități de acțiune în demersul asigurării competitivității firmelor. Instrumentele de management

reunesc ansamblul metodelor și tehnicilor cu caracter previzional, decizional, organizatoric,

informațional, motivațional etc. aplicabile în cadrul firmei, prin intermediul cărora se exercită

ansamblul proceselor și relațiilor de management, în vederea obținerii unei eficacități și eficiențe cât

mai ridicate. La baza utilizării lor se află un set de principii, reguli, cerințe etc., care asigură modelarea

proceselor de management din cadrul firmei, corespunzător cerințelor științei managementului. În

conceperea, particularizarea și aplicarea acestora trebuiesc luate în considerare elementele specifice

fiecărei firme (profilul, dimensiunea și structura resurselor umane, materiale și financiare, potențialul

și mentalitatea personalului, poziția firmei în contextul economic național și - dacă este cazul -

internațional etc.).

În funcție de sfera de cuprindere și complexitate, instrumentele specifice exercitării

proceselor și relațiilor de management se pot grupa în două categorii:

- instrumente primare (simple), care, prin conținutul lor, modelează demersul de stabilire

și/sau realizare a obiectivelor, conturând, după caz, modalitățile de acțiune în folosirea resurselor sau

aspecte vizând exercitarea unor faze (etape) ale proceselor de management. Între acestea se înscriu:

strategia, decizia, organizarea structurală și informațională, tehnicile de stimulare a creativității

personalului și altele;

- instrumente derivate (complexe), în cadrul cărora se îmbină mecanismele specifice mai

multor metode, tehnici și modalități de conducere din categoria instrumentelor primare, sunt pretabile,

de regulă proceselor de management care implică firma în ansamblul său sau componente majore ale

acesteia, studiile de specialitate făcând referire, între altele, la următoarele: sistemele neconvenționale

(moderne) de management, metodele și tehnicile specifice etc.

1 O. Nicolescu - Management, Editura Economică, București, 1999.

I. Verboncu

2

2. Principiile managementului

În opinia școlii românești de management2, cele 4 principii generale ale managementului

firmei sunt:

- Principiul asigurării concordanței dintre parametrii sistemului de management al

firmei și caracteristicile sale esențiale și ale mediului ambiant. Funcționalitatea și competitivitatea

firmei implică o permanentă corelare, adaptare și perfecționare a sistemului de management la situația

efectiv existentă în cadrul său, la cultura organizațională și la contextul socio - economic în care-și

desfășoară activitățile. Apariția de necorelări generează disfuncționalități și, implicit, ineficiență; în

consecință, prevenirea lor impune un permanent efort previzional, anticipativ, concretizat în

remodelarea în sensul adaptării structurii și funcționalității sistemului managerial al firmei, potrivit

necesităților acesteia și ale mediului.

- Principiul managementului participativ. Formele majore de participare a componenților

firmei, a unor specialiști din afara lor și a reprezentanților proprietarilor la conducere se reglementează

prin documentele pe care se fundamentează constituirea lor: statutul, contractul de societate etc.

Actuala legislație din România prevede obligativitatea constituirii de organisme manageriale

participative la nivelul superior al ierarhiei: Adunarea Generală a Acționarilor și Consiliul de

Administrație. În firmele competitive din țările dezvoltate, îndeosebi de dimensiuni mari și mijlocii,

tendința este de a include în organismele manageriale participative reprezentanți ai principalilor

„stakeholders” (organisme și categorii de persoane cu interese majore în desfășurarea și rezultatele

activităților firmei): acționarii, sindicatele, clienții, furnizorii, autoritățile locale etc. Participarea este

necesar să se realizeze diferențiat, cu un plus de intensitate la nivelul firmelor mari, în domeniile de

activitate cu o complexitate și un dinamism superioare și pentru personalul cu un nivel de pregătire

ridicat.

- Principiul motivării tuturor factorilor implicați în activitățile firmei. Funcționalitatea și

profitabilitatea activităților fiecărei firme depind decisiv de modul de îmbinare a intereselor economice

ale factorilor implicați și de concepția pe care se bazează luarea lor în considerare de către manageri,

prin utilizarea unui ansamblu de pârghii economice și de altă natură, între care un rol esențial îl deține

motivarea, care generează un impact major asupra performanțelor organizației. Motivarea, ca

principiu de management al firmei, exprimă necesitatea unei asemenea stabiliri și utilizări a

stimulentelor și sancțiunilor materiale și morale de către factorii decizionali, încât să asigure o

împletire armonioasă a intereselor tuturor părților implicate, a stakeholderilor organizației, generatoare

de performanțe superioare. Supra sau subevaluarea unei categorii de interese se răsfrânge, mai

devreme sau mai târziu, asupra satisfacerii celorlalte interese.

- Principiul eficacității și eficienței. Dimensionarea, structurarea și combinarea tuturor

proceselor și relațiilor manageriale este necesar să aibă în vedere maximizarea efectelor economico -

sociale cuantificabile și necuantificabile ale firmei în vederea asigurării unei competitivități ridicate. În

conceperea și derularea proceselor și relațiilor manageriale este important de avut în vedere realizarea

concomitentă a eficacității și eficienței. Prin eficacitate se desemnează îndeplinirea obiectivelor și/sau

sarcinilor previzionate, element cel mai adesea decisiv pentru competitivitatea firmei. Concomitent, se

impune obținerea eficienței, adică realizarea, din activitate condusă, de venituri superioare

cheltuielilor implicate. O firmă poate fi eficace dar nu și eficientă și viceversa. Un management

competent le realizează concomitent, derulând un management eficace în condiții de eficiență.

Cunoașterea, însușirea și utilizarea adecvată a principiilor managementului sunt esențiale

pentru toți cei implicați, direct sau indirect, în activitățile firmei, astfel încât să îi valorifice la un nivel

cât mai înalt propriile valențe de amplificare a competitivității.