Consultanta Manageriala

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Consultanta Manageriala.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 122 de pagini .

Profesor: Ion-Valeriu Ciurea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Management, Agronomie

Cuprins

INTRODUCERE
I. CONCEPTUL, IMPORTANŢA ŞI ROLUL CONSULTANŢEI
AGRICOLE
1.1. Conceptul de consultanţă
1.2. Conţinutul consultanţei agricole
1.3. Principiile consultanţei agricole
1.4. Funcţiile consultanţei agricole
II. MEDIUL AMBIANT AL CONSULTANŢEI AGRICOLE
2.1. Conţinutul şi cadrul structural de desfăşurare a activităţilor agricole
2.2. Particularităţile exploataţiilor agricole
2.3. Mediul ambiant al structurilor organizatorice în care se desfăşoară consultanţa agricolă
IV. PLANIFICAREA CONSULTANŢEI
4.1. Etapele procesului de consultanţă
4.1.1. Iniţierea
4.1.2. Diagnosticul
4.1.3. Alegerea soluţiilor şi planificarea acţiunilor viitoare
4.1.4. Aplicarea soluţiilor
4.1.5. Incheierea
V. METODE DE LUCRU ÎN CONSULTANŢĂ
5.1. Consultanţa individuală
5.1.1. Consultanţa individuală pe câmp
5.1.2. Consultanţa individuală în birou sau locuinţa consultantului
5.2. Consultanţa în grup
5.2.1. Discuţii în grup
5.2.2. Demonstraţii
5.2.3. Ziua câmpului
5.2.4. Consultanţa în centre de instruire
5.3. Consultanţa în masă
5.3.1. Campania
5.3.2. Expoziţia agricolă
5.4. Consultanţa în şcolile rurale
5.5. Folosirea mijloacelor auxiliare în consultanţă
5.5.1. Tipuri de mijloace auxiliare
5.5.1.1. Cuvântul scris şi vorbit
5.5.1.2. Prezentări grafice
5.5.1.3. Diapozitive şi filme
5.5.1.4. Prezentări video
5.5.1.5. Televiziunea
5.5.1.6. Prezentări tridimensionale
5.5.1.7. Prezentări şi metode animate
5.5.2. Posibilităţi de acţiune ale mijloacelor auxiliare
5.5.3. Condiţii pentru folosirea mijloacelor auxiliare
VI. EVALUAREA ŞI COSTURILE ACTIVITĂŢII DE
CONSULTANŢĂ
6.1. Criterii şi indicatori pentru evaluarea consultanţei agricole
6.2. Procedee de evaluare
6.2.1. Evaluarea pe parcurs
6.2.2. Evaluarea finală
6.3. Realizarea evaluării
6.3.1. Alegerea evaluatorului
6.3.2. Prezentarea rezultatelor
6.4. Costuri şi onorarii in activitatea de consultanţă
6.4.1. Stabilirea costurilor pentru serviciile care se plătesc
6.4.2. Metode de fixare a onorariilor
VII. FACTORUL UMAN ÎN ACTIVITATEA DE CONSULTANŢĂ
AGRICOLĂ
7.1. Particularităţi ale profesiei de consultant în activitatea agricolă
7.2. Calităţi, cunoştinţe, aptitudini
7.3. Recrutarea şi selecţia consultanţilor
7.4. Integrarea şi perfecţionarea profesională
7.4.1. Integrarea profesională a consultantului
7.4.2. Instruirea şi specializarea consultantului coordonator
7.4.3. Alegerea şi folosirea profesorilor şi cercetătorilor în instruirea şi specializarea consultanţilor
7.5. Evaluarea activităţii consultanţilor
VIII. RELAŢIILE CONSULTANT – BENEFICIAR
8.1. Poziţia consultantului faţă de beneficiar
8.2. Relaţiile beneficiarului faţă de consultant
IX. ORGANIZAREA ŞI DOTAREA CENTRELOR ŞI BIROURILOR DE CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ
9.1. Birouri şi spaţii de locuit
9.2. Mijloace de transport
9.3. Mijloace auxiliare pentru consultanţă
9.4. Stabilirea bugetului
X. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SERVICIULUI DE CONSULTANŢĂ DIN ROMÂNIA
10.1. Structura organizatorică a Agenţiei Naţionale pentru Consultanţă Agricolă (ANCA)
10.2. Structura organizatorică a Oficiilor Judeţene de Consultanţă Agricolă (OJCA)
10.3. Alte tipuri de structuri organizatorice privind consultanţa în spaţiul rural

Extras din document

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL, IMPORTANŢA ŞI ROLUL CONSULTANŢEI AGRICOLE

1.1. Conceptul de consultanţă

1.2. Conţinutul consultanţei agricole

1.3. Principiile consultanţei agricole

1.4. Funcţiile consultanţei agricole

1.1. CONCEPTUL DE CONSULTANŢĂ

Ca şi alte concepte care au apărut mai târziu în terminologia economică românească, noţiunea de consultanţă, ca definiţie, nu s-a cristalizat într-un concept care să întrunească unanimitatea. Termenul provine din latinescul „consultare“, de la care a derivat, în franceză, „consulter“ care înseamnă a întreba, a cere părere sau un sfat, dar şi a lua avizul unei persoane autorizate sau a se sfătui cu cineva.

În decursul timpului, s-au conturat mai multe definiţii ale consultanţei, care se diferenţiază din punct de vedere semantic şi stilistic şi care s-au coagulat în două moduri diferite de abordare a conţinutului.

Un prim mod de abordare, consideră consultanţa ca o metodă de a oferi sfaturi şi ajutoare concrete. Se apreciază procesul de consultanţă ca „o formă de a acorda ajutor, cu privire la conţinutul, desfăşurarea şi structura unei activităţi sau a unei serii de activităţi, acţiune în cadrul căreia consultantul nu răspunde de executarea acelei activităţi, ci îi ajută pe cei interesaţi“.

Aceasta presupune o activitate de consiliere fără ca ea să angajeze vreo responsabilitate privind aplicarea în practică a sfatului sau a soluţiei avansate de consultant. Personalul aflat în această postură oferă numai sfaturi (gratuite sau plătite), neimplicându-se în acţiunile viitoare ale beneficiarului.

Un al doilea mod de abordare presupune consultanţa ca un serviciu profesional specializat realizat de către persoane special instruite şi calificate într-un anumit domeniu care ajută, la solicitare, persoane sau organizaţii, într-un mod obiectiv şi independent să-şi identifice şi să-şi analizeze problemele cu care se confruntă, recomandând soluţii şi ajutând, când li se cere, implementarea acestora. Acest mod de abordare angajează într-o măsură mai mare pe consultant, îl motivează mai puternic, întrucât el participă la „punerea în operă“ a sfaturilor şi soluţiilor pe care le avansează şi în urma rezultatelor obţinute îşi asumă o parte din răspundere, alături de beneficiar.

Consultanţă managerială în agricultură, din cele prezentate mai sus, ţinând cont şi de particularităţile acestei ramuri se poate caracteriza consultanţa ca un serviciu profesional de consiliere şi, la cerere, de implicare, realizat gratuit sau pe baza unui onorariu, de către specialişti sau organizaţii autorizate, având ca scop sprijinirea managerilor exploataţiilor agricole sau altor persoane interesate în realizarea unor obiective sau rezolvarea unor probleme din sfera agriculturii.

Consultanţa managerială în agricultură reprezintă, în primul rând o profesie.

Ea s-a ivit din necesitatea de a asigura asistenţă de specialitate (tehnică, tehnologică, economică, managerială, juridică sau cu caracter social). Pentru obţinerea statutului de consultant, mai mult ca în cazul altor profesii, este nevoie de înalt profesionalism, obţinut prin instrucţie şi experienţă practică. În mare măsură, această profesie are similitudini cu cea de medic, având însă dezavantajul unor diagnosticări mai anevoioase întrucât informaţiile sunt mai greu de obţinut de la fiinţe (plante şi animale) care „nu cuvântă“.

În al doilea rând, consultanţa în agricultură constituie şi o metodă de lucru, care poate fi folosită de orice întreprinzător agricol care doreşte să-şi rezolve problemele cu care se confruntă şi care apelează la „tehnologia“ folosită de consultant. Această activitate o desfăşoară şi anumite persoane (profesori universitari, cercetători ştiinţifici, diferiţi manageri), care deţin competenţa profesională într-un anumit domeniu, dar care oferă consultanţă în mod ocazional.

Elemenete de caracterizare:

a. consultantul trebuie să fie un altruist, împărtăşind din cunoştinţele sale beneficiarului;

b. beneficiarul trebuie să colaboreze cu consultantul cât mai mult cu putinţă, pentru ca misiunea acestuia să se încheie cu succes;

c. pentru ambii parteneri orice misiune de consultanţă reprezintă o experienţă reciprocă de învăţare şi de perfecţionare a măiestriei profesionale.

Acţiuni ale consultanţei

1. Acţiuni cu caracter corectiv prin care se urmăreşte ameliorarea unei situaţii ce se înrăutăţeşte sau este pe cale a se înrăutăţi. De exemplu: starea de sănătate a unei culturi sau a unui animal, situaţia economică de ansamblu a exploataţiei agricole, scăderea producţiilor medii etc.

2. Acţiuni cu caracter informativ prin care beneficiarul obţine informaţii într-un domeniu care-i este mai puţin familiar (caracteristicile unor soiuri, rase sau hibrizi; performanţele unor tipuri noi de maşini sau de substanţe chimice, elementele tehnologice ale unei activităţi noi, modalităţile de obţinere a unor credite etc.).

3. Acţiuni cu caracter progresiv, care vizează creşterea performanţelor faţă de un nivel de referinţă. Ele se referă, de exemplu la asigurarea de asistenţă pentru ameliorarea unor soluri, extinderea activităţii prin creşterea dimensiunii exploataţiei, creşterea cifrei de afaceri, diversificarea pieţelor etc.

4. Acţiuni cu caracter creativ, când se solicită crearea unor situaţii noi, cu caracter novator. Aceste acţiuni au o paletă foarte largă, cum ar fi: înfiinţarea unei exploataţii agricole; retehnologizarea unei activităţi; introducerea unui nou tip de management asistat de calculator etc.

Fisiere in arhiva (1):

  • Consultanta Manageriala.doc

Alte informatii

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iaşi