Cultura Organizațională și Managementul Schimbării

Toate activităţile de management al resurselor umane discutate până acum se petrec într-un anumit mediu, căci nu există raporturi fără suporturi. Mediul la care ne referim este un concept mult mai subtil decât cele la care ne-am referit până acum – pentru că nu este tangibil, vizibil sau cuantificabil. Acest mediu sau context concret în cadrul căruia veţi acţiona şi de care trebuie să ţineţi seamă este cultura organizaţională.

X.1. Influenţă socială şi conformism. Pentru a înţelege mai bine acest concept trebuie să facem o incursiune în psihologia socială şi să examinăm punctul ei nodal : influenţa socială

Conform Dicţionarului de psihologie socială, influenţa socială este o acţiune asimetrică, cu predominanţă unilaterală pe care o pot exercita asupra indivizilor obiectele, fenomenele, dar mai ales alţi indivizi, ca şi grupurile umane.

La nivelul grupurilor mici ( echipe de muncă sau colective dintr-o organizaţie ), influenţa socială are ca principal rezultat conformismul.

Conformismul este înţeles fie ca trăsătură de personalitate, fie cu sensul de conduită de acceptare, subsumare şi urmare de către individ a prescripţiilor şi normelor de grup.

A. De ce ne conformăm ?

- Una dintre cele mai des citate explicaţii face apel la două tipuri de influenţă socială :

- Informaţională

- Normativă

Influenţa este numită informaţională atunci când individul consideră că informaţia venită de la celălalt este o dovadă de adevăr. Ea variază în funcţie de gradul de competenţă sau de credibilitate atribuite sursei şi de gradul de incertitudine al subiectului.

Influenţa este considerată normativă atunci când subiectul se conformează aşteptărilor pozitive pe care presupune că sursa le-ar emite în privinţa lui. Ea ţine mai ales de capacitatea percepută a sursei de a-I asigura aprobarea socială.

- O altă explicaţie accentuează alte două tipuri de conformism: cel motivat extern ( cel de efect) şi cel numit conformism prin internalizare.

Primul tip se numeşte public sau de complezenţă şi are un rol pur instrumental, subiectu căutând să câştige aprobarea grupului, să evita situaţiile dezagreabile, dar propriile sale credinţe nu sunt atinse de acest act !

Al doilea tip, conformismul prin internalizare descrie acele situaţii în care grupul nu are doar efect superficial, de schimbare a comportamentului ci acţionează la nivelul intim al credinţelor, în sensul că adeziunea noastră la norma de grup este sinceră şi aprent liber consimţită.

B. Când ne conformăm ?

Dacă vorbim despre ceea ce am numit influenţă informaţională, ne conformăm când :

- Situaţia este ambiguă ( vezi zvonurile ) – când suntem nesiguri asupra răspunsurilor sau reacţiei corecte într- o situaţie, atunci receptivitatea noastră la influenţa celorlalţi creşte

- Este vorba despre o situaţie de criză ( forţă majoră ) – nu avem timpul necesar pentru a gândi asupra cursului pe care-l vor lua evenimentele.Panica, de exemplu, înlăturând luciditatea ne face să acţionăm ca o turmă, făcând ceea ce fac ceilalţi.

- O altă prsoană este percepută ca expert.

Dacă vorbim despre influenţa normativă, atunci, conform teoriei impactului social, următorii factori sunt relevanţi :

- Puterea pe care o are grupul asupra noastră şi care depinde, la rându-I de

a. Cât de aproape în spaţiu şi timp ne aflăm de grupul care exercită influenţa

b. Numărul membrilor grupului

c. Cât de semnificativ este grupul pentru noi, influenţa normativă fiind cu atât mai puternică cu cât provine de la oameni pe care îi respectăm, iubim sau venerăm, întrucât există costuri serioase pentru noi dacă prin conduita noastră deviantă vom pierde pritenia, dragostea sau respectul lor.

d. Coeziunea grupului, în sensul că aderarea la o normă este cvasiunanimă.

e. Tipul de cultură în care ne-am format

f. Tipul de personalitate – cei cu anxietate socială, scăzută stimă de sine, care au continuu nevoie de validare externă, este probabil să dezvolte mai frecvent acest tip de comportament.