Curs 3 - Management General și Strategic

Una dintre principalele responsabilitati ale managerilor este de a decide directia viitoare de dezvoltare a organizatiei, unde ar trebui sa ajunga în viitor si cum sa ajunga acolo. A planifica viitorul este însa o sarcina foarte dificila, având în vedere incertitudinile si schimbarile continue din mediu.

În unele organizatii, în special în cele mici, planificarea este un proces informal. În altele, managerii utilizeaza un cadru de planificare foarte riguros definit. Compania îsi defineste o misiune si dezvolta, în mod formal, obiective si planuri strategice care sa conduca la realizarea misiunii. Companii cum ar fi Royal Dutch/Shell, IBM, Mazda, etc. desfasoara anual un exercitiu de planificare strategica – revizuiesc misiunea, obiectivele si planurile pentru a face fata schimbarilor din mediu sau asteptarilor celor mai importanti stakeholderi, cum ar fi actionarii, proprietarii, clientii sau comunitatea. Multe dintre aceste companii dezvolta de asemenea planuri de contingenta, pentru situatii neasteptate, sau planuri de redresare a organizatiei în cazul unui dezastru natural sau economic.

Între functiile managementului, planificarea este considerata fundamentala. Totul porneste de la planificare. În caelasi timp însa este si cea mai controversata functie. Planificarea nu poate „citi” incertitudinea din viitor. Planificarea nu poate disciplina, ordona, un mediu turbulent. Urmatoarea afirmatie a Gen. Colin Powel (US Secretary of State) poate fi considerata un semnal de alarma pentru manageri:

„Nici un plan de bataie nu supravietuieste contactului cu inamicul.”

3.1. INTRODUCERE

Conceptele de obiectiv si plan au devenit concepte larg utilizate în societatea contemporana.

Un obiectiv (major) reprezinta o viitoare stare dorita pe care organizatia încearca sa o realizeze. Obiectivele sunt importante deoarece organizatiile exista cu un anumit scop, iar obiectivele definesc si exprima acest scop.

Un plan reprezinta un proiect, un tipar, o schema, de atingere a obiectivului care specifica resursele necesare, alocarea acestora, sarcinile si alte actiuni necesare.

Obiectivele precizeaza finalitati viitoare; planurile specifica mijloace actuale.

Termenul planificare incorporeaza ambele concepte anterioare – se refera la determinarea obiectivelor organizatiei si la definirea mijloacelor de atingere a acestora.

Procesul de planificare începe cu o exprimare formala a misiunii care defineste scopul de baza al organizatiei, în special pentru audiente externe. Misiunea constituie baza pentru obiectivele si planurile de nivel strategic (ale organizatiei), care la rândul lor contureaza nivelul tactic (divizional) si nivelul operational (departamental). Managerii de vârf au responsabilitatea definirii obiectivelor si planurilor strategice care reflecta angajamentul pentru eficienta si eficacitate organizationala. Obiectivele si planurile tactice reprezinta responsabilitatea managementului de mijloc, respectiv sefii diviziilor majore sau unitatilor functionale. Managerul unei divizii va formula planurile tactice focalizate pe actiunile majore pe care divizia trebuie sa le întreprinda pentru a contribui la realizarea planurilor strategice stabilite de managementul de vârf. Planurile operationale identifica procese si proceduri specifice necesare la nivelele inferioare ale organizatiei, dela departamente pâna la anagajatii individuali. Procesul de planificare de la fiecare nivel sustine celelalte nivele.