Curs antreprenoriat master

Obiectivele cursului:

• întelegerea notiunilor generale referitoare la antreprenor – care este considerat un veritabil

motor al dezvoltãrii

• conceptualizarea notiunii de formare antreprenorialã

• prezentarea celor mai importante tipuri de intreprinzãtori

• însusirea unor metode de dezvoltare a abilitatilor antreprenoriale, pentru dezvoltarea unui mod

de gândire si actiune specific antreprenorial.

Tematica cursului

• definirea obiectivelor pentru afacerile mici si mijlocii

• metode de stimulare a creativitãtii (Brainstorming)

• metode de analizã a ideilor de afaceri (SWOT)

• strategia si mixul de marketing

• calculatia costurilor: costuri directe/indirecte, fixe/variabile

• introducere în contabilitate: contul de profit si pierderi, fluxul de numerar, bilantui

• structura si dezvoltarea unui plan de afaceri

4

ABORDAREA CONCEPTULUI DE ANTREPRENORIAT

O trasatura distincta a economiilor dezvoltate este reprezentata de rolul vital al

antreprenoriatului ca pilon central al cresterii economice. Intreprinzatorii motivati, gata de asi

asuma riscuri, infiinteaza firme noi generatoare de locuri de munca. In mod particular,

progresul tehnologic rapid continua sa genereze noi afaceri si sa duca la dezvoltarea celor

existente, constituind un factor decisiv pentru adaptarea la noi oportunitati pe piata, dobandirea de

noi cunostinte si cresterea productivitatii.

Intreprinderile mici si mijlocii (IMM-uri) domina scena afacerilor din intreaga lume,

reprezentind 95% din numarul total de companii (OECD, 1997 si Comisia Europeana, 2003).Mai

mult, studiile de profil sublinieaza importanta IMM-urilor pentru crearea de locuri de munca si

dezvoltare economica. In plus, IMM-urile conduc la cresterea competiei pe piata, ceea ce are ca

rezultat reducerea preturilor, imbunatatirea calitatii produselor, precum si favorizarea

implementarii de noi tehnologii la nivelul firmei.

Avind in vedere restrictiile cu care se confrunta micile firme, in ce priveste resursele, si

vulnerabilitatea lor legata de schimbarile de mediu si incertitudinea, intelegerea aprofundata a

factorilor si mecanismelor care explica dezvoltarea firmelor mici reprezinta un aspect cheie

pentru proprietarii de afaceri si economie. De aceea exista un interes crescind pentru identificarea

principalelor caracteristici ce diferentiaza firmele care inregistreaza crestere fata de cele care nu

se dezvolta sau chiar se desfiinteaza. Pe de alta parte, este important de stiut mai mult despre

procesele de crestere si, respectiv, de dezvoltare, prin care trec firmele, si, de asemenea,

imbunatatirea cunostintelor noastre despre acei factori care contribuie la cresterea inregistrata de

firme este un aspect relevant pentru crearea si aplicarea cuvenite a unor politici de sustinere mai

selective.

Conform unor statistici recente, intreprinderile mici si mijlocii (IMM) reprezinta peste

95% din numarul total al firmelor din Romania. Aportul lor la economia actuala este

semnificativa, intrucat ele influenteaza factori importanti cum ar fi: cresterea economica,

competitivitatea, schimbarile in structura economica si ocuparea fortei de munca.

Politica in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii a devenit in Romania o parte

integranta a politicii de dezvoltare regionala, datorita rolului pe care il au acestea, acela de

“locomotive” pentru dezvoltarea economica de lunga durata, in crearea de locuri de munca si

contributia lor semnificativa la diminuarea somajului. Daca se are in vedere faptul ca la inceputul

anilor ’90 intreprinderile mici si mijlocii erau aproape inexistente, se poate aprecia ca acestea au

avut o dinamica ascendenta. Dezvoltarea IMM-urilor a fost trenata insa de numerosi factori,

5

precum accesul dificil la surse de finantare pentru investitii pe termen mediu si lung si insuficinta

serviciilor de consiliere si asistenta pentru IMM-uri.

Antreprenorul (întreprinzãtorul) este acea persoanã care îsi asumã riscul începerii

propriei afaceri. Dar si cel care prin inovatie si creativitate poate promova succesul firmei

din care face parte.

Întreprinzãtorul este acea persoanã care initiazã singurã sau în asociere o afacere,

asumându-si riscul de a investi capital si anumite responsabilitãti de a conduce firma.

De regulã întreprinzãtorii dispun de experientã profesionalã, dar în prezent majoritatea

ignorã cunoasterea managerialã.

Profilul unui întreprinzãtor este definit de urmãtoarele trãsãturi:

- Un simt dezvoltat de independentã;

- Dorinta de a-si asuma o responsabilitate si de a conduce o afacere ;

- Capacitatea crescutã la efort intens si de duratã;

- Preferinta pentru afaceri cu grad mediu de risc;

- Reactie rapidã, decizii prompte în activitatea curentã ;

- Organizare eficientã a timpului de muncã.

In literatura clasicã s-au identificat trei tipuri de întreprinzãtori:

1) Întreprinzãtori conducãtori al cãror obiectiv principal îl constituie siguranta.

2) Întreprinzãtori inovativi al cãror obiectiv principal este dorinta de a avea senzatii.

3) Întreprinzãtori controlori care urmãresc câstigarea si mentinerea puterii.

Existã i alte teorii privind clasificarea întreprinzãtorilor cum ar fi:

Teoria Vesper(1980) – 11 categorii de tipuri de întreprizãtori

• Indivizii singuratici care lucreazã pentru ei însãsi;

• Indivizii care formeazã echipe;

• Inovatorii singuratici;

• Indivizii care copiazã vedete;

• Indivizii care exploateazã economiile de scarã;

• Persoanele care acumuleazã capital;

• Indivizii specializati în achizitii;

• Artistii vânzãtorii – cumpãrãtorii.