Curs Management

Cap.1. DEFINIREA, NECESITATEA ŞI ROLUL MANAGEMENTULUI

1.1. Ce este managementul?

To manage = a se descurca, a administra, a reuşi, a conduce, a gospodări, a duce la succes

Managementul este ştiinţa care mă ajută să am succes în ceea ce întreprind, să duc la succes o acţiune începută.

Frederick Taylor, inginer american, părintele managementului ştiinţific, în anul 1909 definea managementul ca fiind - „Arta de a şti precis ce trebuie să faci cât mai bine şi mai ieftin.” Lucrarea fundamentală a lui Taylor se intitulează „Principiile managementului ştiinţific”, publicată în 1911.

Al doilea mare pionier al acestei ştiinţe a fost inginerul francez Henry Fayol, el a denumit această ştiinţă prin cuvântul „gestiune”.

În timp ce preocupările manageriale ale lui Taylor se refereau la probleme de atelier, Henry Fayol – considerat adevăratul părinte al managementului modern – a abordat problemele manageriale la nivel de organizaţie (firmă, întreprindere). În lucrarea sa „Administration Industriell et Générale”, publicată în anul 1916, Fayol porneşte de la clasificarea activităţilor industriale în şase categorii:

1. tehnică (producţie),

2. comercială (cumpărare, vânzare, schimb),

3. financiară (căutarea şi utilizarea optimă a capitalului),

4. siguranţă (protecţia proprietăţii şi a persoanei),

5. contabilitate (incluzând statistica),

6. management (planificare, organizare, comandă, coordonare şi control).

Subliniind că toate aceste şase activităţi există în orice afacere, de orice mărime, Fayol a evidenţiat faptul că primele cinci sunt binecunoscute, asupra celei de-a şasea trebuie insistat în mod deosebit, lucru pe care se bazează însăşi structura operei sale.

Alte definiţii ale managementului date de diferiţi specialişti:

- John Burbidge (1965) - „Managementul este ştiinţa de a planifica, dirija şi controla efortul uman de grup, pentru ca grupul să poată realiza în mod eficient obiective prestabilite.”

- Mary Parker Follet (1980) - „Arta de a realiza lucrurile (obiectivele) prin alţi oameni.” Apare ideea grupului care trebuie condus spre o anumită sinergie.

- John Ivancevich (1989) - „Procesul întreprins de una sau mai multe persoane cu scopul de a coordona activităţile altor persoane pentru a se obţine rezultate pe care nu le-ar putea realiza acţionând singuri.”

Din aceste definiţii se desprind următoarele concluzii:

1. Managementul se adresează unei activităţi de grup, sau altfel spus, orice activitate de grup are nevoie de management.

Prin management se realizează coordonarea grupului către ţinta dorită.

2. Coordonarea presupune procese speciale dincolo de aceste acţiuni.

Managementul presupune dezvoltarea unor procese speciale bazate pe anumite reguli, principii, folosind concepte specifice.

Scopul general (rolul) managementului este COORDONAREA, care are ca rezultat armonizarea activităţilor grupului.

3. Succesul grupului (reuşita) înseamnă atingerea scopului dorit (prestabilit) obţinut în condiţii de eficienţă (consum raţional de resurse, obţinerea unui anumit rezultat cu resurse minime).

Pentru o organizaţie economică, managementul trebuie să asigure menţinerea în viaţă a organizaţiei, ceea ce presupune crearea de profit.

1.2. De ce este necesar managementul în organizaţia economică?

Abordarea sistemică a organizaţiei economice

Sistemul este un ansamblu de elemente care funcţionează prin interacţiune pentru atingerea unui anumit scop.

Modelul intrări – ieşiri (modelul INPUT – OUTPUT)

Un sistem funcţionează primind din mediul extern o mulţime de elemente denumite INTRĂRI, prin acţiunea sa se obţine mulţimea elementelor de ieşire denumite IEŞIRI.

Sistemul care are capacitatea de autoreglare devine cibernetic.

Condiţia de funcţionare eficientă a organizaţiei economice, deci a sistemului este:

Managementul face armonizarea în interiorul sistemului, asigură o distribuţie eficientă a muncii.

1.3. Funcţiile managementului

Cum acţionează managementul?

Pe lângă aceste resurse pe care managerii le caută, le plătesc, în sistem pătrund şi aceste tipuri de intrări (CERINŢE + VARIABILE DE MEDIU), ele pătrund ca „aerul”.

Cerinţele sunt solicitări pe care alte grupări din mediu le adresează organizaţiei economice. Exemple de alte grupări sunt:

• Proprii angajaţi constituiţi în organizaţii externe, persoană juridică – sindicate,

• Cumpărătorii, consumatorii serviciilor, produselor,

• Furnizorii care cer organizaţiei bani,

• Băncile,

• Statul (Guvernul) prin taxele şi impozitele percepute,

• Comunitatea vrea ca organizaţia economică să fie un cetăţean bun, să creeze locuri de muncă, să nu polueze mediul înconjurător etc.