Cursuri Ergonomie

Pentru înţelegerea conţinutului actual al ergonomiei, o prima necesitate o reprezintă înţelegerea evoluţiei acesteia. In prezent nu exista istorie a ergonomiei pe deplin elaborata

Ca multe alte ştiinţe, ergonomia, este rezultatul unei evoluţii istorice si a constituit o preocupare inca de la începutul omenirii.

Interesul pt ergonomie, pt simplificarea si uşurarea muncii poate fi observat in istorie deoarece observaţii privind inter-relaţiile dintre om si cele utile lui au fost făcute permanent.

Apariţia ergonomiei, este marcata de încercările omului de a potrivi mâinile cu uneltele sale rudimentare, in sensul de a găsi metode corespunzătoare care sa mărească dexteritatea si eficienta muncii

Primele observaţii asupra miscarilor omului sau ale segmentelor corpului au fost efectuate de Leonardo da Vinci, considerat primul ergonom al lumii datorita multidisciplinarităţii sale ştiinţifice si a preocupărilor pt înlesnirea activităţilor omeneşti. A încercat sa descrie proporţiile fiinţei umane, ceea ce corespunde unei viziuni antropometrice, situând omul ca centru al universului a realizat un studiu in care a căutat proporţiile corpului si idealul de frumuseţe.

Galileo s-a preocupat de aspectele pe care le implica oboseala.

Dpv practic preocupările de ergonomie sunt evidente de-a lungul istoriei deoarece diversele civilizaţii au folosit in proiectele lor mth ergonomice

Apariţia si dez ergonomiei are astfel o leg strânsa cu nevoile soc .

Interesul ştiinţific pt ergonomie a crescut după cel de-al II-lea razboi ondial. Ca disciplina moderna ergonomia este asociata cu introducerea sistemelor tehnice deosebit de complexe care au o mare vulnerabilitate . A apărut astfel lipsa de interes fata de interfaţa om-maşina

Perioada cursei spaţiale a constituit de asemenea un stimulent puternic pt ergonomie, in felul acesta ergonomia s-a dez din problemele militare având la origine psihologia experimentala si ingineria sistemelor.

Ergonomia contemporana este legata de anul 1949, când cercetători britanici au fondat Societatea de Cercetări Ergonomice, care mai târziu a dus la formarea unei Asociatii Internationale a Oamenilor de Stiinta in dom – Asociatiei Intrenat de Ergonomie (1959) la Oxford.

Condiţii care au generat apariţia si dezvoltarea ergonomiei

Potrivit concluziilor primului simpozion internaţional de ergonomie organizat la Praga in 1967, principali factori care au avut un rol hotărâtor in dez si apariţia ergonomiei sunt:

• Progresul tehnic şi tehnologic:

• Evoluţia concepţiei omului despre muncă şi viaţă:

• Progresul relativ sau evoluţia ştiinţelor tehnice, umane, economice şi sociale care participa la constituire ergonomiei

Progresul tehnic şi tehnologic – a determinat mutaţii importante in modul de a privi lumea. Marchează insasi epocile de dezvoltare ale civilizaţiei umane, a det schimbari importante in conţinutul m-cii si a dus la apariţia unei discrepante intre niv tehnic si tehnologic si posibilităţile organismului uman, ceea ce a constituit un semnal pt cei care concep tehnica, in sensul ca au neglijat factorul uman.

Complexitatea tehnicii a pus in evidenta nu numai pericolul de accidente ci si costul enorm al erorii umane

Evoluţia concepţiei omului despre muncă şi viaţă – individual prin sine, prin mentalitatea si cultura sa se constituie intr-o entitate biologica care repr întotdeauna o mare necunoscuta. Oricât de puţin ar fi rezistent la schimbare, schimbările de mentalitate si comportament sunt inevitabile datorita schimbărilor survenite in sist nostru de valori. Evoluţia concepţiei omului despre m-ca este un factor caracterizat prin niv ridicat al exigentelor in ceea ce priveşte calit vieţii in gen si calit vieţii profesionale, calit cond de m-ca si confortul la locul de m-ca

Este necesar ca problemele umane sa fie tratate permanent si preventiv ci nu episodic si curativ

Progresul relativ sau evoluţia ştiinţelor tehnice, umane, economice şi sociale care participa la constituire ergonomiei – dez ştiinţelor tehnice, umane, eco si sociale a putut furniza multiple cunoştinţe privind activ omului in m-ca. Aceste ştiinţe au tb mai întâi sa se dez pt a contribui la apariţia si dez ergonomiei

Ex: fiziologia a putut oferi ergonomiei cunoştinţe numai dp ce a trecut de la stadiul de studiere separata a funcţiilor la studiul relaţiilor globale, reuşind in felul acesta sa realizeze clasificarea muncilor dp efortul cerut

Înţelegerea acestor aspecte a dus la crearea unor cai de comunicare intre ştiinţe, ceea ce a dus la dez ergonomiei si la depăşirea limitelor organizaţiei tradiţionale a m-cii:

- Insuficienta fundamentării ştiinţifice a soluţiilor adoptate

- Limitarea/restricţionarea analizei numai la anumite laturi sau elem ale m-cii

- Aspectele structurale si de sist ale procesului de m-ca sunt tratate superficial

- S-a studiat cu precădere m-ca fizica neglijând m-ca intelectuala/sist nervos

- Organizarea si proiectarea m-cii nu sunt privite ca un proces continuu, cu sarcini profilactice, ci doar ca acţiuni periodice cu un pronunţat caracter curativ

- Conceptele si tehnicile promovate reflecta influenta teoriilor clasice, respectiv soluţiile problemelor m-cii din perspectiva tehnico- mat si a timpului