Definirea Logisticii

1 1. Logistica

1.1 Logistica – termenul

Există mai multe păreri cu privire la apariţia termenului logistică pe mapamond. Prima ar fi că acest cuvânt este provenit din limba greacă, din cuvântul “logistikos” – care înseamnă a fi priceput, dibaci, în a face calcule. Nu se ştie dacă acest cuvânt are vreo legătură cu termenul actual de logistică, care îşi găseşte corespondent în mai multe limbi.

O altă părere ar fi că acest termen provine din limba latină, în care “logista” însemna administrator. Oricum, utilizarea relativ târzie (sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea) a termenului ar dovedi faptul că termenul logistică provinde de fapt din limba franceză [Thorpes, 1986: xvii]. Acelaşi autor vine cu mai multe amănunte, susţinând faptul că termenul provine din termenul francez ”marechal” sau ”marechal-general des logis”, tradus responsabil de campanie. Acesta avea atribuţii administrative. După revoluţia franceză termenul militar a dispărut, în schimb a rămas cuvântul ”logistique”.

Primul autor care a utilizat termenul de logistică a fost baronul elveţian Antoine Henry Jemini în cartea sa ”Sumar al artei războiului” în anul 1838. Baronul, cu experienţă în armata lui Napoleon, susţinea că logistica este unul din cei cinci piloni ai conducerii unui război, alături de strategie, tactică superioară, inginerie şi tactică inferioară. Logistica însemna a muta, a poziţiona armatele şi toate materialele necesare acestora.

Termenul a fost preluat de către americani în perioada Războiului Civil din Statele Unite ale Americii. Europenii nu au ţinut cont de cartea baronului elveţian, în schimb americanii au utilizat termenul mai ales în strategia militară navală. Prima utilizare a termenului în Statele Unite ale Americii s-a realizat în anul 1870 [Thorpes, 1986: xix].

Cu siguranţă primul studiu important care viza logistica militară este cel al lui maiorului George C. Thorpe din anul 1916: „Pure Logistics – The Science of War Preparation” (Logistica absolută – Ştiinţa Pregătirii Războiului). Scopul respectivei cărţi era de a evidenţia teoria militară a logisticii (denumită „pure logistics”) şi nu partea aplicată a logisticii (denumită de către autor „applied logistics”). Un lucru important susţinut de către Thorpes este caracteristica de întreg a logisticii. El a reuşit să dovedească prin exemple istorice eşuarea logisticii neintegrate (Războiul lui Napoleon în Rusia - 1812, Războiul Prusiei în Franţa – 1870-1871).

Odată publicată cartea lui Thorpes, termenul de logistică, deşi nu a reuşit să se impună în strategiile militare ale vremii, a reuşit să îşi capete un loc mai important în domeniul militar. După al doilea război mondial devine domeniul logisticii militare un domeniu mai pe larg studiat.

1.2 Logistica – evoluție

Figura 1.5. Evoluţia logisticii în cadrul firmei[ Modificat şi adaptat după Moeller: 1996: 29 ]

Logistica a apărut în domeniul economic ca şi termen în anii 1960. Activităţile logistice erau separate, cum se poate observa în figura de mai sus. După introducerea conceptului de analiză a costului total al activităţilor logistice, noi modele referitoare la distribuţia produselor sunt introduse şi astfel apare conceptul de management al distribuţiei. Pe partea intrării produselor în cadrul firmei apare un conceptul de management al materialelor sau al resurselor materiale. In acelaşi timp al integrării activităţilor logistice apar primele organizaţii care au ca scop activităţile logistice, prima dintre ele fiind NCPDM. Se poate observa în definiţia dată de către NCPDM faptul că activităţile logistice nu erau integrate, deşi aveau un sens comun :

”Mulţimea de activităţi implicate în tranferul eficient al produselor finite de la punctele de producţie la consumator, şi, în unele cazuri a materialelor de la furnizor la unităţile deproducţie. Acestea sunt: transportul, depozitarea, manipularea materialelor, ambalarea, gestiunea stocurilor, selectarea locaţiilor fabricilor şi depozitelor, procesarea comenzilor, previzionarea cererii şi serviciul către clienţi