Delimitări de conținut între managementul personalului și managementul resurselor umane respectiv între managementul resurselor umanea și gestiunea resurselor umane

CAP.1. Elemente definitorii privind managementul resurselor umane

1.1. Resursa umană – importanţă şi caracteristici

Oamenii sunt consideraţi una dintre resursele esenţiale necesare pentru atingerea ţelurilor organizaţionale. El constituie, însâ, un tip foarte special de resursă. Nu numai că lucrează pentru organizaţie – ei sunt organizaţia

Importanţa resursei umane nu este niciodată prea mult subliniată. Potrivit profesorului Aurel Manolescu , resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, precum şi capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi invinge propriile limite, pentru a face faţă noilor provocări sau exigenţe actuale şi de perspective. Resursele umane sunt singurele resursele inepuizabile de creativitate, de soluţii şi de idei noi, originale şi valoroase. Oamenii proiectează şi realizează bunuri şi servicii, controlează calitatea, alocă resurse, iau decizii şi stabilesc sau elaborează, mai presus de toate, obiective şi strategii. Toate celelalte categorii de resurse ale organizaţii sunt importante şi folositoare, însă resursele umane şi managemtnul lor sunt foarte importante şi valoroase în confruntarea cu necunoscutul.

William R. Tracey defineşte resursele umane în felul următor: „oamenii care formează personalul şi operează în cadrul unei organizaţii în contras cu resursele financiare şi materiale ale unei organizaţii. Funcţiunea organizaţiei care se ocupă de oameni ”

În prezent se obervă tendinţa de a încorpora în RU ale firmei şi pe cele atrase din rândul stakeholderilor externi. Profesorul Ovidiu Nicolescu argumentează că resursele umane externe implicate în managementul şi funţionarea firmei (acţionarii, membrii consiliului de administraţie din afara firmei, managerii principalilor clienţi, furnizori, distribuitori, bănci etc. care dirijează relaţiile cu organizaţia noastră, consultanţii şi trainerii şi ceilalţi furnizori de servicii suport ai firmei, investitorii etc) au un impact substanţial asupra organizaţiei, nu rareori mai puternic decât al unor manageri, specialişti, funcţionare din cadrul său.

Elemente de specificitate ale resurselor umane

Profesorul Ovidiu Nicolescu a identificat zece elemente de specificitate ale resurselor umane:

- Tangibile şi concomitent intangibile. Resursele umane sunt reprezentate de persoanele din cadrul organizaţiei, vizibile şi tangibile, şi concomitent, caracteristicile acestor persoane-calităţi, cunoştinţe, aptitudini, deprinderi, aspiraţii, aşteptări, valori, comportamente etc.

- Creativitatea resurselor umane îmbracă multiple forme - ştiinţifică, tehnică, economică, culturală, conferind unicitate resurselor umane şi o valoare inestimabilă pe care nu o are nici o altă categorie de resurse;

- Generatoare de schimbări. Resursele umane îşi manifestă creativitatea, generând prin acţiunile pe care le concep şi operaţionalizează, numeroase schimbări în toate celelalte categorii de resurse, în activitaţile firmei;

- Generatoare de valoare adaugată. Dacă oamenii nu ar poseda această capacitate, valorile economice nu s-ar amplifica, iar societatea şi economia,practic nu ar exista.

- Determinante ale productivităţii muncii. Cu cât ele posedă calităţi superioare, care se valorifică prin procese de muncă în care participă şi celelalte categorii de resurse, cu atât productivitatea creşte, asigurându-se astfel sursa economică pentru obţinerea performanţelor;