Economia socială și cooperativele

CAPITOLUL I

ROLUL SECTORULUI COOPERATIST

ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

Cooperația în contextul globalizării, managementul cooperatist, accederea cooperației în noi sectoare de activitate, raporturile mișcării cooperatiste cu societatea civilă, formarea capitalurilor în cadrul societăților cooperative, strategiile în domeniul resurselor umane, mai buna integrare a cooperației la scară mondială sunt câteva din temele care generează, în prezent, ample dezbateri în cadrul mișcării cooperatiste internaționale.

Mișcarea cooperatistă internațională reprezintă astăzi o forță incontestabilă. Reunind 238 de organizații naționale din 93 de state, Alianța Cooperatistă Internațională (ACI) reprezintă interesele a peste 800 milioane de persoane, fiind cea mai mare organizație non - guvernamentală din lume după Crucea Roșie. Constituirea, în 1895 la Manchester, a Alianței Cooperatiste Internaționale (ACI) relevă importanța sectorului cooperatist în activitatea economiccă. Având „statutul de importantă organizație non-guvernamentală din lume“, ACI operează în sectoare de activitate precum agricultura, sistemul bancar, energia, industria, asigurările, farmacia, construcțiile de locuințe, turismul și cooperativele de consum1 .

Obiectivul major al ACI constă în a promova și a susține cooperativele autonome. Prin acțiunile realizate la nivel internațional, regional și național, ACI urmărește: promovarea și protejarea principiilor specifice acestui sistem, facilitarea dezvoltării economice și a relațiilor reciproc avantajoase dintre membrii organizației, precum și asigurarea progresului economic și social al membrilor săi și al comunităților din care aceștia fac parte.

Activitățile specifice ACI cuprind:

- reprezentarea mișcării cooperatiste în forumurile internaționale - Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană, Organizația Internațională a Muncii și altele, în scopul de a face cunoscută în lume această formă de întreprindere (cooperativa) și de a urmări ca politicile internaționale și naționale să permită cooperativelor să capete importanță economică;

- acționarea ca forum pentru schimbul de experiență și informare privind dezvoltarea, cercetarea și statisticile cooperatiste reunind experți și membri cooperatori, la nivel internațional, regional și național;

- asigurarea de asistență tehnică pentru dezvoltarea cooperatistă;

- crearea de organisme internaționale specializate în diferite sectoare de activitate economică și socială;

- asigurarea accesului la informații relevante privind organizațiile cooperatiste.

1. 1. Cooperativa - componentă semnificativă a economiei mondiale

În fața provocării pe care o reprezintă fenomenul globalizării și în contextual dezvoltării susținute de care are nevoie omenirea, mișcarea cooperatistă deține un rol important, argumentat de capacitatea plurivalentă dovedită de-a lungul întregii sale existențe. Această capacitate, de necontestat, a fost recunoscută de Organizația Națiunilor Unite, care a subliniat, în repetate rânduri, că „mișcarea cooperatistă reprezintă o soluție pentru rezolvarea multiplelor și dificilelor probleme economice și sociale ale lumii contemporane”.

Organizațiile cooperatiste au capacitatea de a oferi alternative viabile, fiind principalii „actori” ai Economiei Sociale, alături de mutuale2, asociații și fundații. Punând omul în centrul activității, ele realizează un alt raport în procesul de creare a valorii economice.

În cadrul Adunărilor Generale ale ONU și ale unor conferințe internaționale de dată recentă, Guvernele au recunoscut că, prin intermediul cooperativelor, cetățenii își depășesc problemele economice și sociale și realizează multe din obiectivele pe care și le propun. Aceasta se datorează caracterului autonom și democratic al mișcării cooperatiste, în care cetățenii se bazează pe autoajutorare și asumare de responsabilități proprii, în scopul eradicării sărăciei, asigurării de locuri de muncă și încurajării integrării sociale, inclusiv prin protejarea mediului înconjurător3.

Obiectivele politicilor guvernamentale, care privesc cooperația, devin acelea de a recunoaște public contribuția pe care mișcarea cooperatistă o are în cadrul economiilor naționale și societăților din care face parte și de a face sigură „recunoașterea cooperativelor ca entități legale”, astfel încât acestea să se bucure de un „tratament egal cu cel aplicat altor categorii de asociații”.4

Conferința Internațională a Muncii (Geneva, 3 iunie 2002) a stabilit criterii privind definirea și dezvoltarea cooperativelor, recunoscând, în același timp, importanța cooperativelor în domeniul creerii de locuri de muncă, al mobilizării resurselor și al stimulării investițiilor, precum și contribuția acestora la viața economică. Cu acest prilej se recunoaște faptul că mondializarea constituie pentru cooperative o sursă de probleme, factori de presiune, dar și de

oportunități noi și diverse, precum și faptul că formele cele mai puternice de solidaritate umană se impun pe plan național și internațional în scopul favorizării unei repartiții mai echitabile a beneficiilor globalizării.

Totodată, în cadrul acestui document, având în vedere cadrul politic și rolul autorităților, se apreciază necesitatea „încurajării dezvoltării cooperativelor ca întreprinderi autonome și autoadministrate, mai ales acolo unde nu au un rol important în furnizarea de servicii care sunt oferite și de alți furnizori”. Se poate rezuma că societățile cooperative trebuie să rămână autonome, fără influențe din exterior, datorită caracterului lor specific autonomiei lor financiare și economice. Membrii cooperatori contribuie la constituirea organizațiilor și la suportarea costurilor.

Din acest document reiese că Guvernele au obligația de a consulta organizațiile cooperatiste, precum și organizațiile patronale și sindicale asupra elaborării sau revizuirii legislației, a politicilor și reglementărilor din cooperație. Ele trebuie să adopte măsuri pentru facilitarea accesului cooperativelor la credite pentru finanțarea investițiilor proprii.