Ecotehnologie 2

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Ecotehnologie 2.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 9 pagini .

Profesor: Anca Angelescu, Virginia Ciubotaru

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Management

Extras din document

Cuprins

2.1. Notiuni ecologice

2.2. Interactiuni în ecosisteme. Diversitate ecologica

2.3. Lanturi si retele trofice

2.1. Notiuni ecologice

Termenul de ecologie a fost introdus pentru prima data de biologul german

Ernst Haeckel în anul 1866, utilizând cuvintele grecesti oikos= casa, locuinta si

logos= stiinta, vorbire. Deci ecologia poate fi considerata ca o stiinta a habitatului

(a spatiului de locuit).

Aparitia acestui domeniu stiintific a fost favorizata de acumularile

importante de cunostinte despre natura, inventariate de naturalisti de mare valoare,

ca: Ch. Linnee, G. Cuvier, Y. Lamarck, G. Buffon, A. De Candolle, Ch. Darwin.

Dezvoltarea ecologiei însa a fost lenta la început, comparativ cu alte dezvoltari

stiintifice, datorita lipsei datelor referitoare la interactiunile organismelor cu

mediul si între ele, precum si la finalitatea acestei stiinte, deci a aplicatiilor

practice. Între timp, s-au fundamentat clar alte domenii stiintifice, ca:

fitosociologia, s-a introdus notiunea de ecosistem, s-au elaborat teoria generala a

sistemelor, teoria analitica a asociatiilor biologice, energetica ecosistemelor,

conceptia trofoenergetica.

Astazi ecologia este definita ca stiinta ce studiaza conditiile de existenta

ale fiintelor vii si interactiunile existente între fiintele vii pe de o parte si între

fiintele vii si mediu, pe de alta parte.

Dupa anul 1930, ecologia a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa, datorita

abundentei cunostintelor acumulate si constientizarii omenirii asupra cauzelor

unor erori ecologice. Astazi ecologia este socotita o stiinta a supravietuirii umane

pe pamânt, datele ei fiind aplicate direct în practica agricola, silvica, în

tehnologiile industriale, în îmbunatatirea conditiilor de locuit si de desfasurare a

activitatii, chiar a vietii, în modificarea climei.

Ecologia face apel la cunostinte si metode din alte domenii stiintifice, ca:

fizica, chimie, biologie, geografie, geologie, antropologie, economie, morfologie,

genetica, fiziologie, geobotanica, etc. Pe drept cuvânt se apreciaza ca studiile

ecologice necesita cunostinte enciclopedice.

Principalele probleme ale ecologiei sunt:

- studiul circulatiei materiei si energiei în biosfera;

- principiile productivitatii biologice;

- dinamica populatiilor de animale;

- principiile conservarii si reproducerii resurselor naturale.

Ecologia se deosebeste net de biologie, prin obiectul de studiu - sistemele

supraindividuale (populatia, biocenoza, ecosistemul, biosfera) si nu sistemul

biologic individual.

În România, savantul Grigore Antipa a fost în tinerete studentul si

asistentul lui E. Haeckel. A studiat sub aspect ecologic Marea Neagra, litoralul,

delta, lunca inundabila a Dunarii, a organizat muzeul de stiintele naturii din

Bucuresti, care astazi îi poarta numele, pe principii ecologice. Printre

continuatorii preocuparilor lui Antipa se pot enumera: academicianul M. Bacescu,

profesorii N. Botnariuc, Al. Berzo, Tr. Savulescu, M. Ionescu, E Racovita, s.a.

Ecologia utilizeaza o serie de notiuni specifice acestui domeniu

stiintific.Astfel, prin populatie se întelege un sistem de invizi din aceeasi specie,

dintr-un biotop. Biotopul reprezinta partea abiotica a ecosistemelor, caracterizata

prin omogenitate structurala, topologica, climaterica si biochimica, apartinând de

o anumita unitate administrativa.

Biocenoza se refera la un sistem de populatii atasat de un biotop. De

exemplu: populatia de animale si de plante dintr-o padure, dintr-un lac, etc.

Biosfera cuprinde ecosistemele planetei. Ea este data de entitatea vasta a

Terrei, împreuna cu învelisul de apa, aer si cu vietuitoarele.

Ecosistemul este un sistem complex, alcatuit din biocenoza si biotop. De

exemplu: padurea, livada, etc. Reprezinta unitatea de baza, elementara a ecosferei

si prezinta o stabilitate termodinamica relativa.

În privinta locului ocupat de vietuitoare se apeleaza la urmatoarele notiuni:

habitat - suprafata de teren ocupata de un individ sau de o populatie, pe care

aceasta îsi desfasoara activitatea.

Arealul este teritoriul ocupat de o specie sau o populatie. Poate fi foarte

restrâns (de exemplu o pestera), sau foarte larg, cu aspecte continue sau

discontinue.

Peisajul este mediul natural global definit fata de om. Reprezinta obiectele

naturale, cele create de om (cabane, paduri, etc), fenomenele atmosferice climatice

de pe un teritoriu, percepute de simturi.

Complexul format din biotop si biocenozele aferente formeaza un biom (

în geografie Landschaft). Principalii biomi ai lumii sunt: -a) biomii terestri

alcatuiti din: -regiunile polare si tundra; -muntele cu etajele de vegetatie pe

înaltime; -padurile; -stepele, preeriile, savanele si pampasul; -deserturile; - b)

biomii acvatici continând: -marile si oceanele; -comunitatile de apa dulce

(curgatoare si lacuri); - c) biomii subterani (pesterile).

Nisa ecologica indica câmpul de activitate al unei specii si relatiile cu alte

specii (cu ce se hraneste si cui serveste ca hrana). E diferita de notiunea de habitat,

aratând profesia speciei. Astfel, când populatiile a doua specii au acelasi spatiu

de activitate (nisa), intervine competitia, ducând la disparitia unei specii. Pentru a

supravietui, speciile se adapteaza, se specializeaza. Se deosebesc: - nise înguste; -

nise largi. De exemplu, pasarile rapitoare îsi pot procura hrana din mai multe

biotopuri. Structura nisei poate fi supusa modificarilor de ciclu zi-noapte

(circadian), deci unele specii activeaza ziua, iar altele noaptea.

Se mai utilizeaza termenii de: - nisa trofica, referindu-se la activitatea de

hranire; - nise echivalente, când specii echivalente ca aspect îndeplinesc aceeasi

functie în biocenoze amplasate diferit geografic.

Comunitatile ecologice succesive se numesc sere. Comunitatea majora de

sere formeaza climax. Omul poate interveni pentru a stapâni unele comunitati

ecologice, în care caz evolutia comunitatii se face prin sere secundare, iar

comunitatea majora se numeste disclimax.

Un ecosistem poate prezenta proprietati: - colective, functie de numarul de

indivizi; - specifice, cum sunt: valenta ecologica, rezistenta si rezilienta.

Fisiere in arhiva (1):

  • Ecotehnologie 2.pdf