Ecotehnologie 3

3. Poluarea mediului

Cuprins

3.1. Poluare si poluanti

3.2. Agenti poluanti

3.3. Surse naturale si antropice de poluare

3.1. Poluare si poluanti

Pentru a trai în conditii cât mai bune, omul a utilizat permanent resursele naturale:

animale, plante, arbori, minereuri, carbuni, sare, petrol, gaze, apa. Din utilizarile acestor

resurse naturale (primare) au rezultat si produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse

lichide, solide, ce au fost permanent evacuate în natura. Unele dintre aceste produse au putut

sa se integreze în ciclurile naturale ale unor elemente, altele însa se tot acumuleaza, producând

perturbatii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, disparitia unor

specii de plante si animale.

Activitatile antropice au provocat si schimbari topografice si de clima, ce au avut

puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (împaduriri, îndiguiri), altele însa

negative (defrisari, asanari, eroziunea solului, etc).

Fenomenul de aparitie a unor factori perturbatori ai mediului si de producere a

dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele latine polluo- ere= a murdari,

a degrada).

Poluant sau agent poluant este socotit orice factor natural sau produs de om, care

provoaca disconfort, sau are actiune toxica asupra organismelor si/sau degradeaza

componentele abiotice ale mediului, producând dezechilibre ecologice. În prezent, poluarea

este o problema internationala a omenirii, deoarece poluantii au atins valori mari, perturbatiile

sunt puternice si transfrontiere.

Cauzele aparitiei poluarii pot fi sintetizate astfel: - utilizarea haotica a rezervelor

naturale; - acumulari în mediu de substante neutilizabile; - aparitia de substante noi, la care

ritmul de consum si reciclare de catre organisme este mult inferior ritmului de aparitie; -

cresterea demografica vertiginoasa, în special în ultimile doua secole; - dezvoltarea intensa a

industriei, transporturilor si agriculturii; - aparitia centrelor urbane suprapopulate.

Populatia, organismul sau resursele care sufera actiunea poluanta se denumesc tinte

sau receptori. Cantitatea de agent poluant care ajunge la tinta reprezinta expunerea. Din

expunere rezulta un risc, deci aparitia cu o mare probabilitate a efectelor nedorite.

Emisia maxima acceptabila a unui poluant reprezinta cantitatea de poluant degajata în

mediu, la care nu se produc modificari importante. Se exprima prin nivelul (sau pragul) unui

poluant, care este dat de concentratia maxima peste care trebuie luate contramasuri, cum sunt:

închiderea surselor de poluare, retinerea, distrugerea poluantilor, evacuarea populatiei, etc.

Nivelele sunt stabilite în standardele de produs si în cele de calitate ale mediilor, stabilite la

nivel national, sau în recomandari ale unor foruri internationale, cum sunt standardele

internationale ISO, stabilite de Organizatia Internationala de Standardizare, standardele

Uniunii Europene EN si normele stabilite de unele organizatii profesionale internationale.

Adaptarea omului si a vituitoarelor la poluare se numeste aclimatizare si este limitata

de capacitatea de autoaparare. Asa se explica modificarile genetice si functionale, sau

disparitia speciilor.

Poluarea afecteaza toate mediile: aerul, apa, solul, manifestându-se în diferite moduri

(tipuri).

Clasificarea tipurilor de poluare

1.Dupa provenienta:

Poluare naturala: biologica, fizico-chimica si menajera.

Poluare antropica: industriala, agricola si din transporturi.

2. Dupa natura poluantilor:

Poluare fizica: termica, fonica (sonora), radioactiva, electromagnetica.

Poluare chimica: - cu carbon si derivatii lui; - cu compusi de sulf, azot, etc.; -

compusi de metale grele; - compusi de fluor; - materiale plastice; - pesticide; - materii

organice fermentabile, etc.

Poluare biologica: -prin contaminarea mediilor inhalate si ingerate; - prin

modificari ale biocenozelor si invazii de specii animale si vegetale (exemplu insecte nedorite,

buruieni, etc.).

Poluare estetica: degradarea peisajelor datorita urbanizarii, sistematizarii eronat

concepute, industriei etc.

3. Dupa starea fizica a poluantului: - poluare cu gaze si pulberi în suspensie; - poluare

cu lichide; - poluare cu substante solide.

3.2. Agenti poluanti

3.2.1. Diversitatea poluantilor

Diversitatea agentilor poluanti este foarte mare, dupa procesul din care rezulta

(industrie, transport, agricultura, activitati menajere, sau din natura), dupa numarul si

complexitatea substantelor participante. Câteva exemple vin sa sustina aceste afirmatii. Astfel

deseurile solide din marile orase pot contine apa 30 %, hârtie 55 % (substanta uscata), metale

neferoase 1,5 %, metale feroase 7,5 % (total metale 9 %), deseuri alimentare 14 %, textile 5

%, lemnoase 4 %, sticla 9 %, mase plastice 1 %, diverse 3% (total 100 % substanta uscata).

Un oras cu 1 milion de locuitori are nevoie de 625000 t apa/ zi si peste 9500 t

combustibil/ zi, din care se produc 950 t gaze reziduale si 500000 t ape reziduale.

Apele menajere uzate pot prezenta urmatoarele caracteristici (în mg/ dm3): substante

solide în suspensie - 363, azot total 69, azot amoniacal 53, fosfat total 47, grasimi 95, pH = 7 -

8.

În atmosfera se întâlnesc diferite substante poluante. Fumatul pe glob elimina anual

mari cantitati de agenti poluanti. În anul 1989 s-au fumat 5,7 mil. t tigari, din care s-au

eliminat 10,5 t/an Cd, 14,8 t/an Pb, 48,4 t/an Cu, echivalent cu emisiile a 1-2 vulcani de

marime medie. (Un vulcan mediu elimina în aer 5-8 t/an Cd). S-au mai eliminat particule de

carbon, hidrocarburi cu potential cacerigen. Din 6-8 mg nicotina/tigara, fumatorul retine 2-3

mg. Cantitati mai reduse retin cei ce fumeaza pipa si tigari de foi, dar care nu inhaleaza fum.

Prin fum se inhaleaza deci: nicotina, CO, hidrocarburi cancerigene, aldehide, alcooli, acizi

organici, HCN, compusi cu S, N, fenoli, substante radioactive, Pb, Cd, Hg, etc. Fumatul

produce spasm coronarian si ateroscleroza, cu risc mai mare la fumatorii bolnavi

cardiovasculari, la care se observa si frecventa mai mare a deceselor.