Etică în afaceri

Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social; acesta este un punct de vedere acceptat în prezent de toţi "actorii" lumii afacerilor. Dar măsura în care această responsabilitate se împarte între cele două planuri - economic şi social - este percepută în mod diferit, în ceea ce priveşte latura economică, se vorbeşte în principal despre două abordări:

1. abordarea clasică - firmele există pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce costurile de tranzacţie; Milton Friedman susţinea că principala răspundere a managerilor este de a gestiona afacerea astfel încât să maximizeze beneficiul proprietarilor, respectiv al acţionarilor; iar aceştia, la rândul lor, au o singură preocupare: rezultatele financiare.

In viziunea autorului, orice "bun social" plătit de firmă subminează mecanismele pieţei: "bunurile sociale" vor fi plătite fie de acţionari (se diminuează profitul), fie de salariaţi (se reduc salariile), fie de clienţi (prin creşterea preţurilor); în acest din urmă caz, vânzările ar putea scădea şi firma ar avea dificultăţi.

2. abordarea socio-economică - "maximizarea profitului este a doua prioritate a firmei; prima este asigurarea supravieţuirii acesteia". Argumente:

- societăţile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumită ţară şi trebuie să se conformeze climatului legal şi de afaceri din ţara în care operează; deci ele nu sunt responsabile numai faţă de acţionari;

- orizontul de timp al existenţei firmei este unul lung, deci ea trebuie să urmărească rezultatele economice pe termen lung şi în acest scop va accepta şi unele obligaţii sociale (ca nepoluarea, nediscriminarea, neînşelarea clienţilor) şi costurile ce le sunt asociate; practica arată că firmele nu sunt instituţii economice pure, ci ele se implică şi în politică, în sport (sponsorizări), sprijină autorităţile naţionale sau locale etc.

Konosuke Matsushita (creatorul mărcii Panasonic) arăta, la începutul secolului al XX-lea, că: " Misiunea industriaşului este să învingă sărăcia, să elibereze societatea în general de mizerie şi să-i aducă bunăstarea. Afacerile şi producţia au scopul de a îmbogăţi nu numai magazinele şi fabricile firmei respective, ci întreaga societate". El arăta că firma este obligată să obţină profit prin faptul că o parte din acesta este alocat societăţii prin plata impozitelor şi taxelor; în acest sens, este de datoria omului de afaceri, în calitate de cetăţean, să obţină un profit rezonabil. Dar "raţiunea afacerilor este, desigur, să facă disponibile bunuri de bună calitate şi la preţuri rezonabile în vederea acoperirii nevoilor consumatorilor. Acest punct de vedere este reprezentativ pentru viziunea modernă în ceea ce priveşte responsabilitatea firmei P and G este unul dintre cele mai mari companii de pe planetă. Astăzi, compania are 11 mărci cu o vânzare de peste un miliard de dolari. Numărul total de mărci P and G în lume depăşeşte 300.

Statele Unite reprezintă cea mai mare piaţă de desfacere pentru P and G. Cu toate acestea, fiind o companie globală, produce şi vinde o varietate de produse în majoritatea zonelor lumii. Declaraţia de intenţie a P and G este:

"Vom produce bunuri şi servicii de calitate şi valoare superioară care îmbunătăţesc viaţa consumatorilor noştri. Ca rezultat, consumatorii ne vor recompensa cu vânzări ridicate, profit şi valoare, permiţând angajaţilor noştri, acţionarilor şi comunităţilor în care trăim şi lucrăm, să prospere. "

Responsabilitatea socială:

fiind o organizaţie globală importantă care oferă bunuri pentru miliarde de consumatori, P and G îşi stabileşte cele mai înalte standarde în comportamentul său de afacere model în ceea ce priveşte responsabilitatea socială.

O afacere model şi responsabilă social are câteva trăsături distincte:

- Aduce profit asigurând produse şi servicii care îmbunătăţesc calitatea vieţii oamenilor.

- Contribuie la prosperitatea pe termen lung a sa şi a comunităţii, printr-o folosire la maxim a resurselor.

- Minimizează pierderea de orice fel şi acolo unde este posibil susţine reciclarea şi refolosirea.

- Respectă mediul înconjurător local, naţional şi global

- Stabileşte standarde de performanţă pentru ea însăşi şi pentru furnizori şi ajută la atingerea tor.

- Oferă angajaţilor o carieră de viitor, pregătire profesională, satisfacţie şi un mediu de lucru sigur.

- Are aşteptări înalte de la angajaţii ei şi îi răsplăteşte în consecinţă.

- Acţionează ca un bun cetăţean, conştient de influenţa lui asupra societăţii.

- Susţine învăţarea în şcoli.

Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme, dincolo de obligaţiile legale sau de cele impuse de restricţiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societăţii. Firma se consideră responsabilă nu numai faţă de proprietari (acţionari), ci şi faţă de clienţi, furnizori, angajaţi, organisme guvernamentale, creditori, comunităţi locale, opinie publică.

În acest sens, obligaţiile etice ale unui manager ar fi:

1. faţă de acţionari: gestiune corectă, loialitate, informare, transparenţă, confidenţialitate;

2.faţă de angajaţi: remunerare echitabilă, dezvoltare profesională, respectul vieţii personale, respectul dreptului la petiţie;

3.faţă de clienţi - produse/servicii de calitate, garantarea siguranţei în utilizare, informare;

4. faţă de comunitate - protejarea mediului, contribuţie la soluţionarea problemelor sociale, respectarea diversităţii culturale.

Etica afacerilor este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţii. Acest adevăr este probat atât din perspectiva macroeconomică, cât şi din cea microeconomică. La nivel macroeconomic, etica afectează întregul sistem economic; comportamentul imoral poate distorsiona piaţa, ducând la o alocare ineficientă a resurselor. Sistemul pieţei globale, acceptat de majoritatea ţărilor ca fiind o cale mai eficientă de alocare a resurselor interne decât izolarea economică, trebuie să îndeplinească unele condiţii:

- dreptul de a poseda şi de a controla proprietatea privată;

- libertatea de alegere în cumpărarea şi vânzarea de bunuri şi servicii;

- liberul acces la informaţii corecte privind aceste bunuri şi servicii. Astfel, etica joacă un rol important în menţinerea acestor condiţii, care asigură eficienţa şi satisfacţia cumpărătorilor.

Conform "Conference (Board" Canada, 86% dintre managerii canadieni au votat conduita etică, plasând-o printre cele mai importante caracteristici ale reputaţiei unei companii, după serviciile oferite clienţilor (96%), dar înaintea calităţii produselor/serviciilor (84%). Implicarea în viaţa comunităţii locale a fost plasată pe locul patru cu 82 de procente, (performanţa financiară, mult recunoscută de liderii de corporaţii, jurnalişti şi analişti ca fiind caracteristica cheie în obţinerea reputaţiei de către o firma, s-a situat pe un loc mult inferior, cu 64%.