Evaluarea Întreprinderii

1. 1. Evaluarea: definiţie

Evaluarea (în abordarea canadiană) este procesul de estimare sau de exprimare aproximativă a valorii unui bun studiat.

Evaluarea (în accepţiune americană şi europeană) reprezintă exprimarea unei opinii (păreri) în legătură cu valoarea bunului analizat.

Evaluarea este o determinare şi nu un calcul exact al valorii printr-o formulă matematică sau printr-o cuantificare precisă. Ea impune aplicarea raţionamentului profesional al evaluatorului, raţionament care se bazează pe o apreciere în funcţie de anumite criterii de comparaţie, analize, calcule sau expertize.

Evaluarea întreprinderii este o activitate complexă de estimare a unui anumit tip de valoare a acesteia, în funcţie de scopul evaluării, la o anumită dată (numită data evaluării) şi concretizată (exprimată) în raportul de evaluare sub forma unei opinii independente şi responsabile.

Plecând de la scopul urmărit, în evaluarea unei întreprinderi pot fi abordate:

- fie aspectele cantitative (patrimoniul),

- fie aspectele calitative (profitabilitatea),

- fie aspectele cantitative şi calitative.

Evaluarea unei întreprinderi vizează stabilirea valorii afacerii la un moment dat, măsurarea avuţiei reale şi a potenţialului acesteia de a-şi mări bogăţia în viitor, respectiv determinarea capacităţii firmei de a genera fluxuri (profit, dividende, cash-flow) de care va/vor beneficia proprietarul/proprietarii întreprinderii.

În evaluarea întreprinderilor, practica şi experienţa specialiştilor au demonstrat că nu se poate vorbi de o valoare unică care să i se atribuie unei întreprinderi, din cel puţin trei considerente majore:

- există numeroase concepte de „valoare”;

- există mai mulţi agenţi preocupaţi de evaluare (fiecare cu propria evaluare);

- există mai multe evaluări chiar ale aceluiaşi evaluator, în funcţie de diverse perspective sau chiar interese cu privire la evoluţia firmei.

1.2. Tipuri de evaluare – clasificare

Evaluările pot fi clasificate în funcţie de următoarele criterii:

a) Din punct de vedere al obiectului evaluării, pot fi delimitate:

- evaluări de bunuri;

- evaluări de grupe de bunuri;

- evaluări de active intangibile (licenţe, mărci, brevete, goodwill);

- evaluări de active economice (secţii, ateliere, depozite, magazine);

- evaluări de societăţi comerciale.

b) Din punct de vedere al metodei utilizate, se pot întâlni:

- evaluări patrimoniale – abordează exclusiv latura cantitativă (patrimoniul);

- evaluări prin rentabilitate – abordează exclusiv latura calitativă (profitabilitatea);

- evaluări combinate – abordează atât latura cantitativă cât şi cea calitativă;

- evaluări bazate pe cifra de afaceri;

- evaluări bursiere.

c) Din punct de vedere al scopului (obiectivului) urmărit, evaluările pot fi:

- evaluări contabile – sunt evaluări reglementate de Standardele de contabilitate şi au drept scop stabilirea valorii contabile a elementelor patrimoniale ale unei entităţi în patru momente de referinţă: intrare, ieşire, inventar şi bilanţ. Evaluarea contabilă constă în asocierea unui sistem de costuri, preţuri şi tarife unei cantităţi fizice.

- evaluări administrative – sunt evaluări prevăzute prin acte normative (impuse de autorităţile publice: ministere, primării, codul fiscal, guvern) şi au drept scop modificări ale valorilor contabile, efectuate după criterii unitare, la toate produsele şi întreprinderile. Ex. reevaluările, calculul impozitelor directe (stabilirea masei impozabile a rezultatului fiscal).

- evaluări economice – sunt evaluări reglementate de Standardele de evaluare şi au drept scop depistarea şi ajustarea tuturor distorsiunilor între valoarea contabilă şi valoarea economică a bunurilor din întreprindere şi a fiecărei întreprinderi în ansamblul său. Evaluarea economică constă într-un complex de tehnici, procedee şi metode prin care un bun, o grupă de bunuri, un activ, o întreprindere, sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pieţei şi prin care li se asigură comparabilitatea cu aceasta.

1.3. Necesitatea şi scopul evaluării

Evaluarea este necesară ori de câte ori au loc schimbări semnificative în viaţa unei întreprinderi, respectiv ori de câte ori au loc tranzacţii sau situaţii în care trebuie să se ia o decizie, să se acţioneze sau să se stabilească o strategie.

Evaluarea întreprinderii poate răspunde unor cerinţe/scopuri diverse. Sfera persoanelor interesate de rezultatele evaluării este, de asemenea, mare. Poziţionarea acestora în raport cu elementul evaluat, scopul şi obiectivele urmărite, vor influenţa procesul de evaluare, valoarea estimată şi/sau preţul tranzacţiilor. Printre cei interesaţi de specificul procesului de evaluare pot fi avuţi în vedere:

1) Orice investitor deţinător de capital, care poate avea următoarele intenţii:

a) Cumpărarea unei întreprinderi, a unei afaceri în ansamblu cu scopul asumării funcţiei de exploatare productivă şi de conducere a acesteia. În această situaţie, mai multe strategii sunt posibile:

- achiziţionarea unei întreprinderi pentru a desfăşura o activitate productivă pe cont propriu;

- dezvoltarea unei activităţi (prin preluarea unui concurent sau prin fuziune);

- diversificarea activităţii (extinderea obiectului de activitate)

b) Cumpărarea unei părţi din întreprindere (portofoliu de acţiuni) cu scopul de a obţine, de la suma investită, o rentabilitate cât mai mare în condiţiile unui risc asumat dat;

2) Acţionarii, sunt interesaţi de o evaluare cât mai corectă a firmei pentru a cunoaşte perspectivele de evoluţie ale acesteia, evoluţie care le va dicta comportamentul investiţional în viitor (de a cumpăra, vinde sau menţine portofoliul de acţiuni).