Formarea Fondurilor de Investiții

2.1. IDENTIFICAREA SURSELOR FINANCIARE ALE INVESTIŢIILOR

2.1.1. Circuitul financiar al întreprinderii

Investiţiile sunt decise, realizate şi exploatate în cadrul unui circuit financiar complex cuprinzând trei cicluri: de finanţare, de investiţii şi de exploatare (fig.2.1).

Ciclul de finanţare : întreprinderea decide asupra surselor de acoperire, modalităţilor de formare a fondului de investiţii şi distribuţiei acestuia. Centrul de decizie financiară este într-un permanent contact cu piaţa financiară de pe care-şi poate procura fondurile necesare realizării programelor sale investiţionale.

Fig.2.1. Structura circuitului financiar al firmei

Fondurile colectate pe pieţele financiare sunt alocate pentru achiziţionarea de active fie industriale sau comerciale, fie financiare, emise de alte întreprinderi sau instituţii financiare (operaţiunea de investiţii).

Ulterior întreprinderea poate ceda aceste active primind în schimb lichidităţi (dezinvestiţia).

Activele achiziţionate vor fi folosite pentru a obţine fluxuri de lichidităţi (operaţiunea de exploatare). În acest scop sunt necesare şi alte active (stocuri, creanţe clienţi etc.).

Remunerarea şi rambursarea sunt operaţiuni de finanţare, în timp ce reinvestiţiile sunt atât operaţiuni de finanţare cât şi de investiţii.

Investiţiile se transformă în active fixe (imobilizate) în raport cu care se dimensionează activele circulante.

2.1.2. Structura şi destinaţia surselor de finanţare a investiţiilor

La originile oricărei investiţii se află acumulări anterioare ale investitorului direct sau ale altor investitori dispuşi a-şi angaja economiile în realizarea proiectului în cauză.

Pe circuitele economice succesive aceste economii (acumulări) se transformă în raport cu (vezi şi fig.2.2):

- originile faţă de proiectul în cauză (investitorul direct);

- modalitatea în care participă la realizarea investiţiilor;

- participarea la regenerarea sau creşterea capitalului etc.

După origine, sursele investiţiilor pot fi:

- surse proprii (rezultate din exploatarea capitalului propriu sau de autofinanţare);

- surse atrase (credite sau împrumuturi, subvenţii, colaborări cu alţi parteneri etc.).

În raport de modalitatea în care participă la modificarea capitalului sunt

identificabile categorii mai degrabă tehnice ale surselor:

- creşterea capitalului;

- împrumuturi şi credite;

- autofinanţare în cadrul aceluiaşi exerciţiu;

- subvenţii şi subscripţii publice;

- credite de asociere.

Fig.2.2. Contribuţia diferitelor surse de finanţare la regenerarea şi creşterea capitalului

Credit-bail sau leasingul, cesiunile imobiliare şi închirierile acoperă uneori în proporţii importante necesarul de investiţii al firmei.

Într-o poziţie particulară apar şi dezinvestiţiile, care aduc suplimentare la fondul de investiţii prin recuperări de sume din lichidarea unor active, revânzări de active fixe etc.

Ca destinaţie: creşterea capitalului propriu, regenerarea activelor proprii, investi-rea în creşterea activelor altor întreprinderi (cumpărare de acţiuni sau obligaţiuni, credite pe termen lung pentru beneficiari, leasing etc.).