Funcția Publică și Funcționarii Publici

1. Functia publica si functionarii publici

2. Cariera functionarilor publici

3. Aspecte privind etica functionarilor publici

12.1. Functia publica si functionarul public

Viata sociala a determinat întotdeauna multiple probleme ale mebrilor societatii, îndeosebi de ordin administrativ. Nevoile formulate de acestia au dus la aparitia functiei publice si a functionarilor care sa participe, într-un cadru integrat la îndeplinirea acestora si satisfacerea obiectivului general al sistemului administrativ creat.. Comunitatea umana n-ar fi progresat daca nu si-ar fi creat un întreg organism social, caruia i-a dat valabilitate prin personalul investit în diversitatea de functii statornicite de-a lungul timpului.

Statutul functionarilor publici, intrat în vigoare la 8 decembrie 1999, reprezinta legea cadru a functiei publice în România. Aceasta lege se înscrie pe linia traditiei din perioada interbelica a României, justificându-se si cu argumente de drept comparat.

Daca prin Statut al functionarilor publici se întelege ansamblul de reguli referitoare la situatia functionarilor, prin functie publica se identifica situatia juridica a persoanei fizice investita legal cu atributii în realizarea competentei unei autoritati publice (ansamblul drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul juridic dintre persoana fizica investita si organul de stat care a investit-o în functia publica). Toate aceste drepturi si obligatii sunt create si organizate în vederea realizarii puterii publice.

1. Definitia functiei publice

Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administratie publica necesita o extrem de larga gama de prestatiuni realizate prin serviciile publice, ca si un personal cu pregatire profesionala diversa. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale colectivitatii, a nevoilor omului care traieste într-o grupare organizata, ramâne finalitatea esentiala si singura justificare a administratiei publice, atât de diversificata, mai ales în prestatiunile sale catre populatie.

Privita din punct de vedere sociologic, administratia publica nu reprezinta altceva decât o suma de colectivitati umane care organizeaza anumite actiuni în favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucreaza în administratie capata importanta considerabila.

Oricât de perfecta ar fi organizarea unui organism social si oricât de bune legi si decizii ar fi, ramâne, doar o simpla schema, fara viabilitate, daca nu exista oameni competenti, activi si devotati pentru realizarea scopului stabilit.

De aceea, se poate spune ca eficacitatea administratiei publice depinde de calitatea umana si capacitatea tehnica a celor care alcatuiesc organele administratiei publice, a functionarilor care lucreaza în administratie publica, îndeplinind o functie de stat, o functie publica.

Exercitarea unor atributii pe baza unor însarcinari în cadrul organelor administratiei publice constituie functii în cadrul acestor organe, iar cei care le realizeaza au calitatea de functionari ai organelor administratiei publice.

Functia, în cadrul administratiei publice, poate fi definita „ca un ansamblu de atributii si responsabilitati stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala". (Legea nr. 188/1999, privind statul functionarilor publici, modificata si completata prin Legea nr.161/2003, Titlul III - Reglementari privind functia publica si functionarii publici).

2. Trasaturi ale functiei publice

Fiecare functie publica se caracterizeaza prin anumite trasaturi, dar tuturor functiilor publice le sunt comune urmatoarele :

a) functia publica reprezinta un complex de drepturi si obligatii, care nu sunt facultative, ci obligatorii pentru persoana investita ;

b) functia publica are un caracter de continuitate care decurge din însasi continuitatea existentei statului;

c) functia publica nu poate face obiectul unei întelegeri între parti, ea este rezultatul unui act unilateral de vointa prin investitura legala ce se acorda persoanei care exercita functia ;

d) functia publica, în marea ei majoritate, are un caracter profesional, fiind exercitata de oameni care îsi fac din aceasta o profesie ;

e) functia publica poate avea si un caracter politic, iar titularii acestor functii (ministrii, secretarii si subsecretarii de stat, prefectii si primarii) au un regim juridic special.

f) functia publica este accesibila tuturor cetatenilor, în conditiile legii.

3. Clasificarea functiilor publice

Functiile publice se clasifica :

a) functii publice generale si functii publice specifice ;

b) functii publice de clasa I, functii publice clasa a II a, functii publice clasa a III a'.

Functiile publice generale reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, în vederea realizarii competentelor lor generale.

Functiile publice specifice reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, în vederea realizarii competentelor lor specifice.

Functiile publice se împart în trei clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice, astfel:

a) clasa I, cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta ;

b) clasa a II a, cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta ;

c) clasa a III a, cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diploma.

Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, functiile publice se împart în trei categorii dupa cum urmeaza :