Funcțiile managementului serviciilor sociale

Introducere

Un obiectiv important al acestui seminar de doua zile este de a prezenta tendintele actuale in domeniul asistentei sociale si in mod special de a sublinia inter-dependenta in crestere intre sectorului public, a celui privat si de voluntariat.

Acesta reprezinta contextul si cadrul in care managerii serviciilor sociale trebuie sa functioneze. De aceea este necesar sa fii bine informat cu privire la schimbarile care au loc in domeniul asistentei sociale. Aceasta tara incearca in prezent sa-si restructureze serviciile din domeniul asistentei sociale prin politici de descentralizare, privatizare si dezinstitutionalizare. Aceasta reprezinta cu siguranta o provocare pentru aceia dintre dvs. care aveti responsabilitatea de a implementa aceste politici.

Cel de al doilea scop al seminarului este acela de a va oferi asistenta in intelegerea diferentelor si particularitatilor in managementul organizatiilorr private in comparatie cu organizatiilor publice. Trebuie sa stim in ce moduri serviciile sociale au caracteristici distincte si ca urmare solicita calificari diferite in management.

In al treilea rand seminarul se va axa pe dezvoltarea calificarilor legate de management in scopul de a permite fiecaruia dintre voi sa-si amplifice propria competenta in managamentul propriilor servicii.

Intr-o perioada atat de scurta de desfasurare a seminarului este evident ca nu este posibil sa acoperim toate aspectele managementului si de asemeni sa analizam in amanunt toate caracteristicile. Cu toate acestea, sa speram ca va vom oferi destul material pentru a stimula discutiile si ridica intrabari privind practicile bune, competente ale managementului serviciilor sociale.

In plus de prezentarile materialelor teoretice, se vor organiza discutii pe grupuri mici si exercitii scrise, in cadrul carora se asteapta ca participantii sa isi impartaseasca punctele de vedere si experienta cu privire la managementul din propria organizatie. Ca urmare, vor fi organizate atat prezentari teoretice cat si discutii pe grupuri si invatare din experienta.

Acest seminar este unul dintr-o serie de cinci seminarii pe care Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei le-a aprobat in contextual proiectului Phare, deoarece Ministerul este convins ca instruirea personalului reprezinta o necesitate si o pre-conditie pentru implementarea cu succes a politicilor de asistenta sociala in Romania. Consideram ca acest seminar este foarte important deoarece se adreseaza persoanelor care au cea mai mare responsabilitate in administrarea serviciilor sociale.

Aveti in vedere faptul ca in anexele acestui modul sunt reproduse exercitii, materiale si slide-uri. Rezumatele sunt duplicate dupa slide-uri si trebuie oferite participantilor in acelasi timp in care slide-ul e aratat in cadrul prezentarii – locul potrivit al fiecarui material adiacent este indicat in aceste note.

Prezentarea 1

Politica asistentei sociale in Statele Moderne

A. Contextul Istoric: Perioada Crestina Timpurie

Voluntariatul are o lunga istorie si merge pana la primele secole ale Crestinismului. In timpul Imperiului Bizantin filantropia era o activitate larg raspandita, atat printre Imparati, cat si printre autoritatile Bisericii. Ca sa mentionam un singur exemplu, intr-un anumit moment 80.000 de paini erau distribuite zilnic saracilor, cersetorilor, calatorilor si pelerinilor. Manastirile erau intodeauna deschise, oferind ospitalitate la orice persoana. Aceasta traditie a continuat in toate Bisericile Ordodoxe chiar si pana in ziua de azi.

Dezvoltari paralele au avut loc, dar cu diferente notabile in Biserica Romano-Catolica si Bisericile Protestante. In Biserica Romano-Catolica activitatile caritatabile s-au exercitat prin crearea unor ordine monastice specifice. De exemplu, Ordinul Franciscanilor, a Surorilor Milei, Ordinul Iezuitilor, etc.

Luther (1517) a subliniat datoria fiecarui individ de a oferi sprijin si ajutor compatriotilor sai crestini. Prin urmare, fiecare persoana trebuie sa ii ajute pe aceia ce au nevoie, dar, mai important, aceia ce au nevoie trebuie sa se ajute ei insisi prin munca si efort persistent. Munca este o virtute prin care noi atingem salvarea propriului suflet. Daca o persoana este saraca, atunci acea persoana are o responsabilitate proprie fata de conditia sa, si nu Dumnezeu si nici societatea. Ca urmare, aceia ce incerca sa se ajute pe ei insisi sa depasesca nenorocirile, trebuie sa fie ajutati.

In Constantinopol hotelurile erau astfel dezvoltate incat sa ofere ospitalitate pelerinilor ce aveau nevoie de ajutor in drumul lor spre Ierusalim. Aceste hoteluri devin apoi facilitati socio-medicale si Centre Spitalicesti. Fiecare Institutie a Sanatatii si a Asistentei Sociale era administrata de un director ce era responsabil in fata Ministerului Asistentei Sociale. In cea mai mare parte ajutorul era oferit prin personalul cleric si prin voluntari.

Revolutia Industriala

Aceasta perioada este caracterizata prin schimbari sociale si tehnologice rapide. Economia agrara, comunitatea rurala, familia extinsa, toate au fost drastic afectate. Urbanizarea a insemnat dezvoltarea rapida a oraselor, precum si miscarea in masa a fortei de munca catre fabricile cu program de munca lung.

Copii mici, persoanele in varsta dependente, persoanele bolnave sau mutilate precum si cele cu handicap fizic si mental au fost lasate fara ingrijire. Pentru a rezolva toate aceste probleme sociale s-a dezvoltat institutia asistentei sociale, deoarece Biserica nu a mai putut sa se ocupe de probleme de o astfel de amplitudine. Aceasta nu a insemnat insa ca eforturile voluntarilor sau organizatiile caritabile au incetat sa existe. Ele au continuat sa suplimenteze activitatile statului si ale agentiilor operationale.

Comunitatile locale erau responsabile pentru asistenta sociala fara avea prea mare sprijin din partea autoritatilor de la nivelul central. Un Comitet al Voluntarilor local era responsabil, atat pentru determinarea persoanelor ce au nevoie de asistenta, cat si pentru criteriile de eligibilitate pentru furnizarea unor astfel de ajutoare. Gradual a devenit evident ca voluntarii au nevoie de formare pentru a-si realiza sarcinile eficace si impartial. In cele din urma aceasta a dus la instruirea unor profesionisti in domeniul Asistentei Sociale si infiintarea profesiei de Lucrator Social.