Fundamentarea deciziei de învestire

CRITERII DE ALEGERE A VARIANTEI OPTIME A INVESTITIEI

Mediul economic ofera oportunitati de investitii cu rentabilitati determinate de evolutia de ansamblu a economiei, de sectorul de activitate, dar si de modul de actiune a echipelor manageriale. Selectarea variantelor optime are la baza strategia adoptata de firma: specializare sau diversificare.

În general, se parcurg doua etape:

- de preselectie

- de selectie propriu-zisa

1. Etapa preselectiei în care se retin proiectele de investitii în functie de compatibilitatea lor cu specificul activitatii, de intentiile viitoare ale firmei, de posibilitatea de mobilizare a capitalului, etc.;

2. Etapa de selectie propriu –zisa presupune efectuarea unor studii aprofundate asupra investitiei.

Studiul comercial este cel mai important deoarece furnizeaza informatii despre piata privind cantitatea ce se poate comercializa, preturile de vânzare practicate, preturi de aprovizionare si alte informatii despre piata. Fara o pozitionare corecta pe piata, investitia nu poate asigura rentabilitatea sperata.

Studiul tehnico-economic cuprinde proiectul tehnic propriu-zis care are în vedere aspectele strict tehnice de constructie si exploatare. La momentul intentiei de a investi, aceste elemente si valoarea lor sunt cuprinse în devizul antecalcul.

Studiul fiscal indica, dupa caz, facilitatile sau restrictiile impuse în domeniul în care se încadreaza investitia. O fiscalitate ridicata reduce rentabilitatea investitiei si determina migrarea capitalurilor spre sectoare care dispun de facilitati. Fiscalitatea reprezinta principala pârghie a statului de interventie în economie.

Studiul de personal evalueaza cantitativ necesarul de forta de munca si calificarile corespunzatoare, pietele de pe care se poate face recrutarea si costurile privind salarizarea si perfectionarea viitoare a fortei de munca. Resursa umana reprezinta, actualmente cel mai important factor de productie. Conducerea inovatoare a activitatii economice asigura o competitivitate ridicata, care face diferenta între rezultatele obtinute de diferite firme.

Studiul financiar are în vedere eficienta degajata de proiect pe baza datelor furnizate de celelalte studii. La acest nivel se analizeaza investitia pe baza unui set de indicatori economico-financiari.

Toate aceste studii cuprind previziuni pentru toata durata de viata economica a proiectului de investitie. În practica, studiile enumerate se fundamenteaza concomitent, furnizându-si reciproc o serie de informatii.

4.4. ELEMENTELE ECONOMICE ALE INVESTITIEI

Evaluarea rentabilitatii unui proiect urmareste sa indice daca efortul investitional este justificat prin efectele sale. Având însa în vedere faptul ca efortul initial (cheltuielile cu investitia) este masurabil, iar efectele fac obiectul doar a unor previziuni, se impune o analiza a fiecarui element al investitiei pentru a putea determina un rezultat final cât mai corect.

Elementele economice ale investitiei sunt de natura financiara si de natura tehnica.

4.4.1. Elementele financiare sunt grupate sub aceasta denumire deoarece exprima exigentele pietei de capital cu privire la nivelul minim al randamentului unui proiect. Aceste elemente sunt rata dobânzii si rata de actualizare.

Dobânda reprezinta punctul de echilibru între oferta globala de economii si cererea globala de fonduri pentru investitii. Într-un proiect de investitii, rata dobânzii reprezinta pragul minim de rentabilitate. În economia reala, proiecte de investitii cu rentabilitati mari sunt putine si limitate în timp.