Fundamentarea strategiei de piață folosind analiza SWOT

ARGUMENT

Analiza SWOT constituie cea mai importanta tehnica manageriala utilizata pentru

intelegerea pozitiei strategice a unei intreprinderi/organizatii. Analiza SWOT incepe cu

scrierea unei liste cu puncte curente : puncte de forta dar si puncte de slabiciune, privind

starea unei intreprinderi/organizatii. Denumirea SWOT insasi este un acronim provenind de la initialele unui numar de patru cuvinte in limba engleza :

Strengths. Punctele forte ale organizatiei, deci capacitatile, resursele si avantajele pe care ea le poseda, competentele distinctive ale personalului managerial de cele doua nivele: prescriptor si decident, precum si alti factori de succes ai intreprinderii/organizatiei, nu neaparat doar factori „tangibili”, fizici, ci si elemente „intangibile”, precum asertiuni peremptorii din zona cunoasterii prudentiale. ‚Punctele forte’ ale organizatiei definesc valorile pozitive si conditionarile interne care pot constitui surse pentru succesul organizatiei in atingerea obiectivului managerial. Intr-adevar, din punctul de vedere al managerului, un ‚punct forte’ reprezinta oricare element, tangibil sau intangibil, adica fizic ori numai intelectual, care faciliteaza atingerea obiectivelor manageriale.

- Insistam asupra faptului ca ‘punctele forte’ pot sa fie gestionate in cadrul unui plan strategic al organizatiei/firmei. Weaknesses. Ceea ce inseamna punctele de slabiciune ale organizatiei, ariile sale de vulnerabilitate, zonele de resurse sarace, si alte „valori negative” sau, conditionari negative. Punctele de slabiciune ale organizatiei reprezinta conditionari interne ce sunt contrariul valorilor propriu-zise.

Opportunities. Oportunitatile ori caile pe care pot fi avansate interesele organizatiei

respective, cai pe care pot fi exploatate liniile sale de forta, si eliminat balastul punctelor

vulnerabile, reprezinta valori pozitive si conditionari externe. Deci oportunitatile sunt

tendinte generale prezente in mediul extern, ori sanse oferite de intamplare in afara campului de influentare a lor prin management, desi ele pot influenta pozitiv procesul dezvoltarii. Oportunitatea este o proiectie a ‘binelui viitor’ (‘good in the future’, in limba engleza).

Threats. Adica amenintarile la adresa intereselor cresterii organizatiei respective, aspecte negative ce apar din supraexploatarea resurselor sale, ori limitarile care se impun organizatiei din partea unui mediu extern aflat in schimbare; in fine, riscuri. ‚Amenintarile’ reprezinta „valori” negative si conditionari externe aflate dincolo de campul de actiune manageriala ; ele pot fi atat riscuri tranzitorii, cat si permanente.

Analiza SWOT reprezinta astfel o cale practica pentru asimilarea informatiei privind mediul intern si mediul extern al unei organizatii. Analiza SWOT reprezinta un fel de scanare a mediului intern si extern al organizatiei (vezi figura 1), orientata spre a surprinde patru aspecte ale activitatii intreprinderii/organizatiei. Aceasta “scanare” reveleaza itemuri (probleme, cauze, conditionari, articole) servind ca mijloace de propulsie ori, dimpotriva, actionand ca frane, pentru atingerea obiectivului organizatiei. Punctele forte si oportunitatile reprezinta conditionari pozitive pentru cresterea organizatiei, sau pentru atingerea obiectivului sau managerial; dupa cum punctele de slabiciune si amenintarile reprezinta impedimente sau conditionari negative pentru organizatie. Obiectivul analizei SWOT este acela de a recomanda strategiile care asigura cea mai buna aliniere intre mediul extern si mediul intern. Prin alegerea strategiei corecte a unei organizatii, se poate influenta impactul acestor forte in avantajul organizatiei.

Lucrarea de fata prezinta un model de analiza SWOT pentru agentia imobiliara Romidia din Turda in care am identificat punctele tari, punctele slabe, amenintatile si oportunitatile firmei. Deasemenea am prezentat si o analiza a proiectului Casa de lux, proiect pe care il gestioneaza agentia in care am prezentat avantajele si dezavantajele pe care le prezinta achizitionarea unui astfel de program.

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

În orașele mari, piața imobiliară este extrem de bine reprezentată, deși este una tânără,începuturile sale datând din 1994-1995. Avântul deosebit pe care l-au luat afacerile imobiliare are motive bine întemeiate și anume birocrația și formalitățile care trebuie îndeplinite pentru orice tranzacție imobiliară. Se solicită extract de carte funciară,cadastru și întăbulare,pentru fiecare dintre acestea fiind necesară o serie întreagă de cereri, declarații,timbre,chitanțe de plata unor taxe,fără a mai pune la socoteală cozile interminabile.Toate aceste formalități consumă foarte mult timp,mai ales pentru cineva care nu este obișnuit cu acest circuit birocratic. Astfel a apărut necesitatea populației de a apela, pentru obținerea uneia,mai multor sau a tuturor acestor acte,la intermediari, de multe ori acești intermediari fiind agenții imobiliare.

Pe piață se regăsesc două categorii principale de operatori:

a) firme de renume,cunoscute,reprezentând fie sucursale ale unor companii străine,fie locale,cu cifre de afaceri anuale de sute de mii de dolari, care acoperă un segment semnificativ de clienți

b) firme sau agenții de dimensiuni medii și mici care își dispută cota de piață rămasă,în special orientate către o piață „de cartier”

Firmele sunt tot mai mult obligate să-și restructureze radical obiectivele și strategiile de piață. Dacă anterior ele operau în condițiile unei concurențe și clientele stabile, cunoscute în prezent firmele de pe piața imobiliară activeazăîn condițiile unui adevărat război în care au loc schimbări rapide ale concurenței, progrese tehnologice, apariții de noi legi și politici comerciale și o scădere contiuă a fidelității clientelei.

În zilele de glorie ale „afacerilor normale”, firmele puteau rezista concurenței prin aplicarea unei politici agresive de vânzări și reclamă a produselor. Este ceea ce s-a numit „marketing”. Această viziune a omului obișnuit asupra conceptului de marketing rămâne valabil și astăzi. Din nefericire, există însă și destui directori de firme care cred că „marketing” înseamnă să-și „prelucreze” agenții de vânzări și apoi să îi trimită în stradă să vândă produse - aceasta este cea mai bună rețetă pentru „dezastru”.

Trebuie avut în vedere faptul că, astăzi, cumpărătorii sunt puși în fața unei game uriașe de produse și oferte de tot felul. Nu trebuie uitat faptul că ei au reacții și cerințe diferite față de prețul unui produs sau de raportul produs/servicii oferite. Nu în ultimul rând, cerințele lor în ceea ce privește calitatea sunt în continuă creștere. Având posibilități nelimitate de a alege, ei se vor orienta către acele oferte care corespund cel mai bine așteptărilor și nevoilor lor, decizia de a cumpăra se va baza pe capacitatea de percepție a valorii. Așadar nu este de mirare că firmele cele mai prospere sunt cele care reușesc să ofere clienților satisfacția scontată,întelegând marketingul nu ca pe o funcție separată, ci ca pe o filosofie de însușiri la nivelul întregii organizații.