Gestiune Finaciara

Imagine preview
(8/10 din 5 voturi)

Acest curs prezinta Gestiune Finaciara.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Management

Extras din document

Cap 5: Circuitul financiar.

1. Descrierea circuitului financiar. Deciziile financiare care caracterizeaza domeniul finantelor intreprinderii pot fi repartizate sub forma unui circuit financiar.

Diferitele fluxuri de lichiditati. Circuitul permite sa se puna in evidenta fluxurile de lichiditati care rezulta din diferitele decizii financiare. Intr-o prima faza, agentii economici care dispun de lichiditati acorda intreprinderii fondurile necesare realizarii operatiunilor de investitii. Apare o confruntare intre cererea de lichiditati a intreprinderii si oferta de lichiditati a detinatorilor de capitaluri. Intreprinderea emite titluri (active financiare), care sunt fie titluri de proprietate (actiuni) fie titluri de creanta. Piata de capital este o piata care rezulta din confruntarea ofertei si cererii de titluri financiare. Operatiunile de colectare a capitalurilor constituie operatiuni de finantare, finantarea fiind in acest caz de origine externa. In a doua faza, conducatorii intreprinderii decid alocarea fondurilor colectate, achizitionand active. Activele achizitionate pot fi, fie active industriale sau comerciale, fie active financiare emise de alte intreprinderi sau de institutii financiare. Intreprinderea poate ulterior sa cedeze aceste diferite active si primeste un flux de lichiditati. Acesta este un flux de dezinvestire.

Investitia in active industriale si comerciale este efectuata in vederea realizarii de fluxuri de lichiditati provenind din operatiile de exploatare care implica achizitia sau crearea de active de exploatare. Aceste active sunt finantate partial prin creditul obtinut de la furnizori. Fluxurile de lichiditati din exploatare sunt utilizate, fie pt renumerarea (sub forma de dobanda) si rambursarea creditelor financiare, fie pt plata dividendelor catre actionari, fie reinvestite in intreprindere.

Deciziile financiare si participantii le derularea operatiunilor financiare. Deciziile financiare luate de conducatorii intreprinderii sunt clasate in 2 categorii: decizii de investire, care primesc constituirea si gestionarea portofoliului de active; decizii de finantare care determina structura de finantare. Patru categorii de agenti intervin in aceste decizii: actionarii, conducatorii, creditorii si statul.

2. Deciziile de investire si de finantare.

Deciziile de investire si de dezinvestire.

Deciziile de investire. Orice decizie de plata, care conduce la achizitia unui activ, in vederea obtinerii de fluxuri de lichiditati ulterioare si care are ca scop cresterea bogatiei proprietarilor intreprinderii, constituie o investitie. Cresterea de valoare semnifica faptul ca investitia este rentabila. Pt a avea creare de valoare este necesar ca rentabilitatea investitiei sa fie superioara costului resurselor din care se finanteaza. Structura portofoliului de active care rezulta din deciziile de investitii cuprinde doua componente: (1) o componenta principala, activele imobilizate sau activele fixe, care include imobilizarile necorporale, corporale si financiare. Aceste active sunt asociate operatiilor de investitii si sunt detinute, cel mai adesea, pe o perioada relativ lunga. (2) o componenta accesorie, activele circulante constituind active necesare operatiilor de exploatare.

Activ economic = Active imobilizate + Activ net de exploatare.

Dezinvestirea. Logica in determinarea deciziei de dezinvestire este identica cu cea a deciziei de investire. Obiectivul este cresterea bogatiei proprietarilor intreprinderii. Este dezinvestire daca lichiditatile degajate de vanzarea unor active primesc o utilizare mai rentabila, fie prin reinvestirea lor in intreprindere, fie prin restituirea lor aportorilor de capital.

Deciziile de finantare. Deciziile de finantare privesc trei tipuri principale de decizii: (1) alegerea structurii de finantare, adica repartitia intre capitalurile apartinand actionarilor si cele provenind de la creditorii financiari. O crestere a indatorarii mareste riscul pentru actionari. (2) politica de dividende, alegerea intre reinvestirea beneficiului si redistribuirea acestuia sub forma de dividende. (3) alegerea intre finantarea interna (autofinantare) si finantarea externa (fonduri aduse de actionari si contractarea de datorii financiare).

Datoriile financiare corespund datoriilor care fac obiectul unei remunerari explicite sub forma de cheltuieli financiare, fixate contractual.

Repartizarea schematica a bilantului financiar. Structura bilantului financiar, care rezulta din deciziile de investitii si de finantare, este fondata pe trei categorii de operatii: de investitii, de exploatare si de finantare.

Activ economic = capitaluri proprii + datorii financiare

3. Participantii la derularea operatiunilor financiare

Actionarii. Actionarii sunt detinatorii de titluri de proprietate asupra intreprinderii, aceste titluri prezentandu-se sub forma actiunilor. Actionarii isi asuma un risc, remunerarea lor fiind determinata de rezultatele financiare pe care le va obtine intreprinderea. Daca actiunile sunt cotate la bursa, riscul se apreciaza in functie de evolutia cursurilor. Remunerarea actionarilor este data de doi factori aleatori: dividendele si evolutia valorii titlurilor financiare. Riscul legat de evolutia valorii titlurilor financiare depinde de: evolutia mediului economic, care determina riscul de piata sau riscul sistematic si care afecteaza ansamblul intreprinderii; politica urmata de intreprindere in materie de investitii si de finantare care determina riscul specific de intreprindere.

Poate fi precizata natura riscului, facand distinctie intre riscul de exploatare determinat de politica de investitii, riscul financiar si riscul de faliment, determinate de politica de finantare. Riscul de exploatare provine din fluctuatiile rezultatului din exploatare, este legat de operatiile de exploatare. Indatorarea mareste fluctuatiile rezultatului final, aceasta sursa de risc pt actionari fiind denumita risc financiar. Riscul de faliment rezulta din capacitatea intreprinderii de a face fata platilor antrenate de datoriile financiare. O intreprindere care prezinta, datorita politicii sale financiare, un risc mai ridicat, va trebui sa ofere, in contrapartida, o rentabilitate mai ridicata, daca doreste sa obtina noi capitaluri de la actionari, acestia putand fi vechii actionari sau noi actionari. Rata de rentabilitate asteptata de un actionar care investeste intr-o intreprindere, se comporta astfel: Rata cuvenite pt capitalurile proprii = rata fara risc + prima de risc de exploatare + prima de risc financiar + prima de risc de faliment.

Fisiere in arhiva (1):

  • Gestiune Finaciara.doc

Alte informatii

cap 5-12