Gestiunea Resurselor Umane

În analiza gestiunii resurselor umane la nivel microeconomic, se are în vedere că munca se manifestă ca factor de producţie numai în stare activă şi nu sub forma unei resurse stocate. Rezultă că analiza gestiunii resurselor umane se reduce la analiza asigurării cantitative şi calitative cu resurse umane şi desigur a eficienţei utilizării acestora.

Analiza gestiunii resurselor umane la nivel macroeconomic cuprinde aspecte privind piaţa muncii, pregătirea forţei de muncă, corelaţia dezvoltare – populaţie etc.

Principalele probleme care fac obiectul analizei gestiunii resurselor umane sunt:

1. dinamica efectivului de personal pe categorii;

2. analiza stabilităţii personalului;

3. analiza calificării forţei de muncă;

4. analiza utilizării timpului de muncă;

5. analiza eficienţei resurselor umane.

1 Dinamica efectivului de personal pe categorii

Dimensionarea raţională a resurselor umane la nivelul firmei reprezintă o problemă deosebit de importantă cu implicaţii deosebite asupra eficienţei.

Necesarul de personal se stabileşte pe baza unor criterii specifice pentru fiecare categorie de personal.

Se pot utiliza o serie de indicatori pentru dimensionarea resurselor umane, astfel:

- numărul maxim de salariaţi, în ipoteza nemodificării productivităţii muncii, în care reprezintă indicele cifrei de afaceri, N numărul de salariaţi; indicele „0” se referă la perioada de comparaţie, iar indicele „1” la perioada de analizat;

- Nmed s – numărul mediu de salariaţi cu carte de muncă;

- Nmed p – numărul mediu de de personal - cuprinde numărul mediu de salariaţi cu carte de muncă şi cei care lucrează prin convenţie;

- N p – numărul de personal prezent la un moment dat.

Aceşti indicatori se pot calcula pentru întregul personal şi pe categorii de personal şi au menirea de a pune în evidenţă necesarul sau deficitul de personal, în raport cu realizările perioadei de comparaţie şi necesarul prestabilit.

Modificarea absolută pe total sau pe categorii se determină cu relaţia:

ΔN=N1- N0.

Aplicaţie 1

În cadrul unei firme informaţiile privind dinamica efectivului de personal pe categorii pot fi structurate ca în tabelul nr.1.

Comparativ cu perioada precedentă se prevede o reducere a personalului cu 10%, în condiţiile creşterii cifrei de afaceri cu 20%, pe baza unori măsuri de creştere a productivităţii muncii. Aceste măsuri determină şi o modificare a structurii personalului.

Tabelul nr. 1

Nr. crt. Categorii de personal Perioada precedentă Perioada curentă

Prevăzut Realizat

nr. % nr. % nr. %

1 Vânzători – din care 200 71 160 64

a vănzare directă 150 53 90 36

b deservire generală 50 18 55 22

c comerţ electronic - 15 6

2 Personal tehnic 50 18 50 20

3 Personal de conducere şi administrativ 30 11 40 16

4 TOTAL PERSONAL 280 100 250 100

5 Cifra de afaceri – mil. lei 8000 9600

Pentru vânzători – personalul direct productiv – dinamica acestora se poate analiza în corelaţie cu evoluţia productivităţii muncii, stabilindu-se cu ajutorul relaţiei

N1=N0•ICA.

Pentru exemplul dat rezultă:

persoane.

Din calculele efectuate rezultă numărul prevăzut al vânzătorilor este mai mic cu 6 persoane, fapt ce ar potea să ducă la nerealizarea cifrei de afaceri propusă.

2. Analiza stabilităţii personalului;

Între stabilitatea personalului şi dinamica personalului este o strânsă corelaţie.

La analiza mobilităţii personalului trebuie să se facă o distincţie clară între circulaţia forţei de muncă şi fluctuaţia acesteia.

Circulaţia forţei de muncă se defineşte ca mişcarea personalului (intrări şi ieşiri), determinate de cauze social-economice (pensionare, decese, restrângerea de activitate etc.)

Fluctuaţia forţei de muncă reprezintă un fenomen anormal şi caracterizează plecările din cadrul organizaţiei fără aprobarea conducerii sau ca urmare a nerespectării legislaţiei muncii.

Pentru a caracteriza fenomenul de circulaţie a forţei de muncă, pentru perioada de analiză se pot utiliza următorii indicatori:

- coeficientul intrărilor ;

- coeficientul plecărilor ;

- coeficientul mişcării totale