Gestiunea Riscului în Afacerile Comerciale

CAPITOLUL 1

RISCUL ÎN AFACERI – O REALITATE

A

facerea este o întreprindere, o entitate comercială, sau firmă aparţinând sectorului public sau privat, centrată pe producerea de bunuri sau servicii care satisfac nevoile clienţilor. Sau, afacere înseamnă un contractant, subcontractant, ofertant, consultant, prestator de servicii tehnice, administrative sau fizice, organizat ca unic proprietar, în parteneriat, asociaţie, corporaţie, sau altă entitate care există în scopul obţinerii de profit din activitatea desfăşurată.

1.1. Incertitudine şi risc: incorporarea

şi delimitarea conceptelor

Nu este o noutate nici faptul că orice acţiune umană voluntară are la bază o decizie prealabilă. Decizia urmează a fi luată condiţionat de modul în care subiectul a perceput fenomenul cu privire la care decide, iar percepţia depinde direct de factori specifici decidentului. Rareori se ştie de la început dacă alternativa aleasă este cea mai bună, dar încercăm să decidem pe baza cunoştinţelor pe care le avem şi să sperăm că am ales bine. Fiecare activitate economică presupune, la rândul ei, alegeri succesive care afectează atât persoana decidentă cât şi multe alte persoane, motiv pentru care teoriile formale îndreptate în această direcţie devin din ce în ce mai bine fundamentate ştiinţific .

Fenomenele economice nu au fost abordate întotdeauna prin prisma neprevăzutului. Înainte de începuturile economiei probabilistice (1942) datorate profesorului norvegian T. Haavelmo, teoria economică atribuia fenomenelor şi comportamentelor economice un traseu determinist, savanţii vremurilor considerând că există o deplină similaritate între forţele din interiorul sistemelor fizice mecaniciste.

Blaise Pascal credea, ca şi noi, că toate cauzele care influenţează un eveniment determină, împreună, în mod precis, evoluţia acestui eveniment, aceleaşi cauze având, întotdeauna aceleaşi efecte .

Principiul cauzalităţii ne prezintă, indubitabil, o legătură deterministă între cauză sau complex de cauze şi evoluţia evenimentului până la obţinerea efectului. Figura 1.1. reprezintă schematic acest principiu.

Cauză sau complex de cauze evoluţie unica Efect

Figura 1.4. Axioma cauzalităţii, într-o reprezentare schematică

Tentativele de definire fac obiectul unor polemici ample, de mai bine de 100 de ani încoace şi era inevitabil să ne întrebăm care este motivul. Strict vorbind, definiţia trebuie să fie un enunţ corect, complet, cu caracter cuprinzător, în care orice omisiune sau orice adăugire schimbă obiectul definit. Nici riscul, nici incertitudinea şi nici nedeterminarea n-au fost vreodată caracterizate de vreun fel de enunţ. Există o vastă literatură în domeniu, dar rareori doi autori cad complet de acord asupra unei aşa zise definiri a termenilor.

Putem spune, că aceste trei concepte au căpătat până în prezent o sumedenie de descrieri, le-au fost puse în evidenţă o sumedenie de proprietăţi care, le caracterizează, dar nu au fost enunţate definiţii unanim acceptate aşa cum este, de exemplu, definiţia cererii pentru produs.

1.2. Necesitatea studiului atent

Motorul întregii activităţi economice îl reprezintă nevoile umane. Toate doleanţele noastre, toate trăirile şi aşteptările în direcţia tendinţelor de a fi, a avea, a crede, au ca urmare firească acţiunea. Fie că sunt nevoi de identitate spirituală, culturală, de recunoaştere a propriei valori - sau nevoi mai simple, de hrană, de odihnă, de recreare, acestea ne determină să acţionăm în scopul satisfacerii lor. Neprevăzutul îşi face simţită prezenţa, uneori în favoarea noastră, alteori dezamăgindu-ne prin efectele pe care le resimţim.