Guvernanță Corporativă

Rezumat

În literatura de specialitate, s-a sugerat faptul că prudenţa contabilă joacă un rol important în guvernanţa întreprinderii. Ipoteza noastră este aceea că abordarea prudentă în contabilitate este realizată de acei contabili care înţeleg principiile de bază ale unei astfel de abordări. În cadrul lucrării am testat atitudinea contabililor cu privire la o abordare prudentă referitoare la determinarea profitului, respectiv la distribuirea profitului, Rezultatele au implicaţii în ceea ce priveşte diseminarea informaţiilor cu privire la beneficiile adoptării codului de guvernanţă corporativă de către întreprinderile din România.

Cuvinte cheie: guvernanţa întreprinderii, prudenţă, determinarea profitului, distribuirea profitului

Introducere

Potrivit OECD, "guvernanţa întreprinderii reprezintă sistemul prin care întreprinderile sunt dirijate şi controlate". Structura guvernanţei întreprinderii reglementează distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor între diferite categorii de participanţi, în societate, cum ar fi consiliul de administraţie, managerii, acţionarii şi alte părţi interesate, şi explică detaliat normele şi procedurile de luare a deciziilor.

În anul 2008, Bursa de Valori Bucureşti a adoptat un Cod al guvernanţei întreprinderii, dar prevederile acestui cod nu sunt aplicate în mod obligatoriu de către întreprinderile admise la tranzacţionare în cadrul unei piaţe reglementate. Principiile şi recomandările prevăzute în cadrul Codului explică rolul, sarcinile şi componenţa consiliilor de directori şi echipei manageriale a unei întreprinderi, precum şi relaţiile acestora cu diferite grupuri de participanţi. Întreprinderile aplică prevederile acestui cod în mod voluntar. În acest sens se oferă informaţii cu privire la modul în care recomandările codului au fost puse în aplicare în timpul perioadei la care se referă respectivele situaţii financiare anuale.

În literatura de specialitate, s-a sugerat faptul că prudenţa contabilă joacă un rol important în guvernarea întreprinderii. Prudenţa presupune o abordare pesimistă a evaluarii activelor şi profitului, astfel încât impactul incertitudinii poate fi luat în considerare, spre deosebire de o abordare optimistă. În mod tradiţional, situaţiile financiare au fost mai degrabă canalizate spre nevoile de informare a creditorilor, astfel încât există o tendinţă prudenţială puternică în ceea ce priveşte evaluarea activelor. Watts (2003) argumentează că prudenţa contabilă contribuie la reducerea deciziei managerilor de a efectua plăţi oportuniste către ei, respectiv către acţionari, ceea ce conduce la creşterea valorii nete a activelor, respectiv creşterea valorii firmei.

Opiniile exprimate în mod recent în literatura de specialitate au indicat tendinţa de a considera abordarea prudentă ca fiind o relicvă a contabilităţii şi au încercat să scoată în evidenţă importanţa utilizării valorilor de piaţă curente. Normalizatorii contabili au susţinut că nevoile de informare ale investitorilor actuali şi potenţiali implică şi o estimare a viitoarelor fluxuri de numerar, ceea ce reprezintă de fapt valori curente şi, prin urmare, au introdus o abordare mult mai optimistă în ceea ce priveşte evaluarea. Renunţarea la un comportament contabil prudent a fost, printre altele, cauza mai multor eşecuri ale unor corporaţii, cum ar fi: Enron, Worldcom şi altele. În cazul Enron o evaluare mai mult decât optimistă a contractelor de energie a fost dublată de un consiliu de administraţie slab care a aprobat o serie de auto-tranzacţii şi a părut că ignoră conflictele de interese ale directorilor, respectiv compensaţiile acordate acestora (Deakin, 2003).