Indicatori de Valorificare

3.1. Caile de actiune pentru eficientizarea

rezultatelor productiei industriale

Functionarea în conditii de eficienta a unitatilor economice (societati comerciale, regii

autonome etc.), în contextul economiei de piata, reprezinta un "obiectiv" important care

contribuie la definirea si realizarea scopului fundamental al activitatii lor. Aceasta înseamna ca,

în functie de profil, unitatea economica de stat, privata sau mixta, sa-si dimensioneze si sa-si

aseze activitatea proprie pe criterii economice care au în vedere gospodarirea cu maxima

exigenta a tuturor resurselor de care dispune sau si le procura (financiare, tehnice, materiale

si umane) - actiune prin care-si asigura eficientizarea rezultatelor productiei specifice, sporirea

competitivitatii pe piata interna si internationala.

Elementul determinant al unei asemenea actiuni îl reprezinta "fenomenul

concurential" specific economiei de piata care stimuleaza si impulsioneaza agentii

economici sa aplice toate masurile si deciziile care contribuie la realizarea produselor,

executarea lucrarilor si prestatiilor la costuri cât mai mici. Astfel se asigura valorificarea

rezultatelor obtinute din activitatea lor (produse, servicii etc.) la preturi mai reduse care, în raport

cu cele ale altor ofertanti, sunt mai avantajoase pentru solicitanti si permit, în acelasi timp,

obtinerea unei marje de profit stimulatoare pentru continuarea functionalitatii agentilor

economici respectivi.

Actiunea în acest sens si, implicit, supravietuirea în concurenta cu ofertantii de acelasi

profil necesita cunoasterea de catre manageri a cailor si mijloacelor a caror operationalizare

contribuie la îmbunatatirea activitatii unitatilor economice, atât pe plan intern, cât si în raport cu

exteriorul. De regula, contextul socio-economic favorizant pentru functionarea rentabila în orice

conditii este întâmplator si de scurta durata. Stabilitatea în timp a functionarii nu se poate

asigura daca nu se manifesta constant preocupari permanente pentru rentabilizarea activitatii în

conditiile în care oferta este mai mare si preseaza agentul economic prin tendinta de scadere a

preturilor de vânzare a produselor sau de executie a diferitelor lucrari sau prestatii.

Amplificarea profitului se poate asigura pe mai multe cai; cea mai importanta si cu

caracter larg de aplicabilitate este cea care are în vedere realizarea activitatii unitatii

economice cu cheltuieli cât mai mici în raport cu agentii economici de profil similar.

Rezultatele financiare ale unitatii economice se vor îmbunatati astfel, asigurându-se sursa

investitionala certa pentru dezvoltarea si extinderea activitatii proprii, pentru stimularea

suplimentara a salariatilor - element motivational eficient în captarea interesului acestora

pentru a lucra mai bine, mai constient si responsabil, cu un dezvoltat simt economic în folosirea

resurselor care le sunt puse la dispozitie. Totodata, asa se formeaza sursa de finantare a

extinderii activitatii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, pentru accentuarea muncii

creativ-inovative, ca si pentru aplicarea efectiva în practica a rezultatelor pozitive ale acestor

actiuni de mare eficacitate pentru sporirea rentabilitatii activitatii generale a agentilor economici.

Asadar, în contextul general al necesitatii functionarii agentilor economici în economia de piata

în conditii de rentabilitate si de competitivitate, un "loc central" îl ocupa folosirea cu maxima

economicitate a resurselor materiale si energetice.

Managementul aprovizionarii

Prin folosirea economica a resurselor materiale si energetice se previne:

- antrenarea, nejustificata economic, a unui efort financiar-valutar mare pentru

cumpararea (achizitionarea), transportul si depozitarea/stocarea unor cantitati

sporite de materiale;

- impactul cu piata de materii prime al carei potential este limitat (sau cu tendinta de

scadere), situatie care îngreuneaza procesul de asigurare a resurselor materiale si

energetice.

Totodata, se asigura obtinerea aceluiasi efect cu un efort financiar mai mic antrenat

pentru aprovizionarea si gospodarirea resurselor materiale si energetice, sau a unui efect mai

mare cu acelasi efort de cumparare-asigurare a acestora. Asemenea aspecte se pot evidentia

concret prin determinari economico-matematice anticipate perioadei de timp la care se refera

actiunea de aprovizionare materiala corelata cu cea de realizare a produselor, lucrarilor si

prestatiilor.

Caile de actiune pentru folosirea economica a resurselor materiale si energetice

sunt multiple; între acestea amintim:

- fundamentarea tehnico-economica a indicatorilor de consum si valorificare a

resurselor materiale si energetice;

- ridicarea nivelului tehnic si calitativ al produselor, lucrarilor si prestatiilor;

- modernizarea structurii productiei din profilul de fabricatie;

- folosirea înlocuitorilor (de calitate si mai economici) pentru resursele materiale clasice;

- extinderea tipizarii si sta