Introducere în Contabilitate

CAPITOLUL 1: Delimitări conceptuale în contabilitatea entităţilor economice

Moment decizional:

Conducerea S.C. Copilul Sănătos S.A., lider în domeniul produselor alimentare pentru copii şi sugari a stabilit în raportul anual din 2011 destinat acţionarilor companiei, următoarele obiective financiare:

1. creşterea profiturilor cu 6 - 8%;

2. menţinerea fluxurilor de numerar din activitatea de exploatare (profituri înaintea deducerii cheltuielilor cu dobânzile, impozitele şi amortizarea) la un nivel minim de 15% din venituri;

3. sporirea dividendelor proporţional cu creşterea profiturilor.

Conducerea primăriei consideră aceste obiective drept esenţiale pentru a asigura avantaje pe termen lung pentru proprietarii întreprinderii. Ce cunoştinţe financiare sunt necesare managerilor întreprinderii pentru a atinge aceste obiective?

Comentariu:

Fiecare din aceste obiective este prezentat ca un rezultat financiar. Conducerea întreprinderii trebuie să deţină o serie de cunoştinţe de contabilitate pentru a înţelege în ce mod contribuie operaţiunile de care răspund la sănătatea financiară generală a firmei, reflectată de aceste obiective. Prin urmare, se impune cunoaşterea termenilor contabili şi financiari, a modului în care este generată informaţia financiară, precum şi a modului în care această informaţie este interpretată şi analizată. Scopul cursului de „Introducere în contabilitate” este de a vă oferi un minim al acestor cunoştinţe completate ulterior printr-o altă disciplină de profil.

Definiţia contabilităţii:

Deşi la un stadiu rudimentar, primele noţiuni de contabilitate au apărut încă din antichitate. Fundamentul contabilităţii de astăzi, respectiv sistemul dublei înregistrări (al partidei duble), s-a dezvoltat, însă, în perioada Renaşterii. Prima descriere sistematică a contabilităţii în partidă dublă a fost realizată în 1494, cu doi ani după ce Columb a descoperit America, într-un manual de matematică scris de Fra Luca Pacioli, un călugăr franciscan, prieten cu Leonardo da Vinci.

Primele definiţii ale contabilităţii se axau, în general, pe funcţia de ţinere a registrelor (evidenţa documentelor) pe care o îndeplinea contabilul. În prezent, însă, contabilul modern este implicat nu numai în ţinerea registrelor (evidenţa contabilă) ci şi în activităţi ce implică planificare, soluţionare a unor probleme, control, orientare a acţiunilor, evaluare, audit. Contabilul de azi ţine cont de necesităţile fundamentale ale utilizatorilor informaţiei.

Principalii utilizatori sunt:

-Investitorii, ca furnizori de capital şi riscuri afiliate capitalului, consumă informaţii cu privire la performanţa capitalului investit, coroborat cu riscul aşteptat şi dividendele de repartizat. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă „capital”;

-Bancherii, ca furnizori de împrumuturi şi garanţii bancare, consumă informaţii referitoare la capacitatea întreprinderii de a rambursa creditele la scadenţă şi de a plăti dobânzile;

-Angajaţii, ca principali furnizori de muncă, apelează la informaţii care converg către profitabilitatea şi continuitatea activităţii, care le sunt utile în aprecierea capacităţii întreprinderii de a oferi remuneraţii, pensii, participarea la profit, premii, precum şi alte aspecte sociale (locuri de muncă, asigurări de sănătate etc.);

-Furnizorii şi alţi creditori comerciali consumă informaţii menite să le creeze o imagine asupra indicatorilor de performanţă ai întreprinderii (lichiditate, solvabilitate, rentabilitate etc.);

-Clienţii, ca parteneri de afaceri, au nevoie de informaţii care vizează susţinerea ciclului de fabricaţie, asigurarea continuităţii activităţii întreprinderii, cu precădere asupra derulării contractelor de lungă durată;

-Guvernul şi instituţiile sale consumă informaţii privind politicile de alocare centralizată a resurselor bugetare, fiscalitatea şi construirea informaţiilor macroeconomice (venit naţional, PIB etc.);

-Publicul, deşi pare paradoxal, în actualul context al economiei, este totuşi interesat să cunoască întreprinderea, fiind un potenţial investitor, angajat, furnizor sau cumpărător;

-Managementul are nevoie de informaţii pentru a se deconta cu utilizatorii externi privind modalitatea concretă de gestiune a resurselor încredinţate şi de distribuţie a rezultatelor.

Primele şapte categorii de utilizatori sunt prezentate în Cadrul General al contabilităţii ca fiind utilizatori externi ai informaţiilor furnizate de către o întreprindere, în vreme ce ultima categorie, managerii, au acces atât la informaţiile interne cât şi, în mod evident, la cele făcute publice de către întreprindere.

DEFINIŢIA CONTABILITĂŢII:

Contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi comunică (transmite) informaţii financiare despre o entitate economică identificabilă. Contabilitatea este şi ea o disciplină informaţională. Aceasta studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale altor evenimente asupra situaţiei economice şi financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi contabile, în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Prin limbajul său, prin sistemul propriu de concepte şi proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informaţii financiare despre o organizaţie. Aceste informaţii formează baza pentru evaluarea organizaţiei de către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi din exteriorul organizaţiei.

Dintre diferitele tipuri de organizaţii (întreprinderi comerciale, organizaţii non-profit, instituţii publice, etc.), acest curs se circumscrie sferei întreprinderilor comerciale al căror scop este obţinerea profitului şi pe care convenim să le numim, pe scurt, întreprinderi.

Tipuri de întreprinderi

Informaţiile contabile care trebuie furnizate de o întreprindere diferă în funcţie de modul specific de organizare. Cu cât o întreprindere este mai „deschisă” participării publicului, cu atât informaţiile contabile diseminate vor fi mai cuprinzătoare.

În prezent, contabilitatea trebuie ţinută şi de către instituţiile publice, asociaţii, fundaţii, precum şi de către persoanele cu profesie liberă (avocaţii, notarii, experţii contabili, medicii etc.). Cursul de faţă reprezintă o introducere în contabilitatea societăţilor comerciale, drept pentru care vom prezenta pe scurt pricipalele tipuri de societăţi comerciale aşa cum sunt ele reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.