Management

Capitolul I

INTRODUCERE ÎN sTIINtA MANAGEMENTULUI

Obiective

- familiarizarea cu notiunea de management

- evidentierea managementului ca stiinta si artã

- cunoasterea evolutiei gândirii si practicii manageriale

- evidentierea contributiei principalilor reprezentanti ai scolilor de

management la dezvoltarea managementului ca stiintã

1.1. Managementul stiintã sau artã?

La începutul desfãsurãrii unor activitãti în grupuri organizate, managementul

se realiza pe baze empirice, dupã experienta si talentul liderului. Mai târziu,

prin cresterea complexitãtii activitãtilor desfãsurate, se produc modificãri nu

numai în structura proceselor de executie, ci si de management, prin folosirea

unor metode, tehnici care s-au dovedit eficace în activitatea practicã de

conducere.

Screiber afirma cã „managementul este arta artelor întrucât are în vedere

dirijarea talentului altora”. Încã mai existã persoane care mai neagã existenta

unei stiinte a managementului pe considerentul cã reusita într-o afacere

depinde de personalitatea, experienta, perspicacitatea sau flerul managerilor.

Prin management ca stiintã se întelege „studierea procesului de

management în vederea sistematizãrii si generalizãrii unor concepte, legi,

principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode si tehnici care sã

contribuie la cresterea eficientei activitãtilor desfãsurate pentru realizarea

unor obiective”.1

Chiar dacã dispunem astãzi de o stiintã a managementului, se poate vorbi si

de management ca artã deoarece, pe lângã cunostintele de specialitate,

managerul are nevoie de talent pentru a pune în practicã aceste cunostinte,

pentru a adapta metodele si tehnicile de management la conditiile concrete

ale obiectului condus.

Obiectul de studiu al managementului constã în studierea relatiilor de

management care iau nastere în procesul de management al unei organizatii,

1 Zorlentan, T., Burdus, E., Cãprãrescu, Gh., Managementul organizatiei, Editura Economicã, 1998,

p.38

Capitolul I Introducere în stiinta managementului

Management general 2

cu scopul aplicãrii sistemelor, metodelor si tehnicilor de management

adecvate cresterii eficientei activitãtii desfãsurate.

1.2. Evolutia gândirii si practicii manageriale

În istoria modurilor teoretice de abordare a practicii manageriale s-au conturat

urmãtoarele curente:

1. scoala clasicã

2. scoala relatiilor umane

3. scoala sistemelor sociale

4. scoala empiricã

5. scoala fundamentãrii deciziilor de management prin folosirea

metodelor matematice moderne si a tehnicii de calcul

6. Managementul situational

1.2.1. scoala clasicã

scoala clasicã se distinge prin încercarea de a rezolva problemele

managementului cu ajutorul logicii si a unor structuri organizationale bine

concepute.

În cadrul scolii clasice se disting trei componente:

1. Managementul stiintific

2. Managementul administrativ

3. Managementul birocratic

1.2.1.1. Managementul stiintific

Managementul stiintific este reprezentat de Frederick W. Taylor, Frank si

Lilian Gilbreth si H. Emerson.

F. Taylor si-a concentrat atentia asupra conducerii atelierelor urmãrind

reorganizarea activitãtii de supraveghere si îndrumare pe principiul separãrii

activitãtii de planificare si coordonare de cea de executie si, de asemenea, de

coordonare a activitãtii pe domenii.

Principiile enuntate de F. Taylor:

1. Înlocuirea metodelor traditionale bazate pe experientã cu

metode stiintifice

2. Selectarea candidatilor pe baza unor metode fundamentate

stiintific, precum si antrenarea si instruirea acestora

3. Colaborarea dintre salariati si administratie

4. Diviziunea muncii intelectuale si fizice

5. Normarea muncii

6. Controlul tehnic

7. Amplificare salarizãrii în acord pe baza unor indicatori specifici

8. Strictã delimitare între functiile de conducere si cele de

executie

Capitolul I Introducere în stiinta managementului

Management general 3

Criticile aduse au avut în vedere faptul cã F. Taylor a considerat muncitorul o

persoanã care reactioneazã doar la stimulente materiale. Cu toate acestea,

F. Taylor este considerat pãrintele managementului. Studiile efectuate de el

au dus la cresterea productivitãtii muncii.

Frank Gilbreth (1868-1924) si Lilian Gilbtreth (1868-1928) s-au ocupat de

simplificarea procesului de muncã, de îmbunãtãtirea eficientei si a

performantelor muncitorilor. Au avut contributii importante în studiul timpului

de muncã si a motivatiei salariatilor în procesul de productie. L. Gilbreth a

dezvoltat domeniul psihologiei industriale si a adus contributii substantiale în

domeniul managementului personalului. Cea mai importantã lucrare a sa este

"The Psycholgy of Management" , publicatã în 1912.