Management

1

Managementul - este un proces de planificare, organizare a activității și controlului asupra firmei pentru a coordona resursele umane și materiale spre atingerea scopurilor efective. în practică managementul deseori se reduce la un grup special de oameni atribuția cărora rezidă în organizarea și conducerea tuturor forțelor pentru atingerea scopurilor puse.

Managementul îndeplinește următoarele funcții de conducere: prognozarea, planificarea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul.

Cei dintâi care au definit activitatea de conducere la nivel de întreprindere au fost Taylor și Fayol.

Taylor: "Arta de a ști precis ce trebuie de făcut cât mai bine și mai ieftin".

Fayol: "A conduce înseamnă a organiza, a comanda, a coordona și a controla".

în general conducerea este un proces de influență a subiectului asupra obiectului cu un anumit scop (scop). Această influență are loc la nivel de întreprindere (magazin), asociație, minister, după o anumită schemă (algoritm) și se producere cu ajutorul unor mijloace (tehnice, organizatorice, economice, sociale, psihologice).

Pornind de la aceste aprecieri, putem constata, că procesul de conducere, este influențarea proceselor productive de către conducători, prin (cu ajutorul) altor persoane (subalternii).

Această influențare se pronunță de regulă în domeniul organizării. Eforturile de gândire și acțiune în domeniul organizării sunt și unul din atributele de bază ale conducerii, care poate fi privită ca rezultatul efortului de gândire și acțiune a conducătorului.

Interdependența proceselor de conducere și producție e redată în schema 1.

Interdependența proceselor de conducere și producție.

Procesul de conducere, fiind o înlănțuire permanentă de decizii transpuse în acțiune, asigură echilibrul dinamic al proceselor de producție.

Procesul de conducere al întreprinderii comerciale presupune parcurgerea următoarelor etape:

- diagnoza unei situații;

- prognozarea variantelor posibile;

- decizia - varianta unică;

- planificarea și programarea activității de realizare a deciziei;

- dirijarea realizării;

- controlul și rezultatul.

Știința definită la modul general este - ansamblul sistematic de cunoștințe veridice despre realitatea obiectivă (natura și societatea) și despre realitatea subiectivă (psihica și gândirea)

Obiectul unei științe se definește prin delimitarea câmpului de cercetare a fenomenelor specifice unui domeniu - de exemplu - în domeniul activității de conducere a întreprinderilor, totalitatea cunoștințelor de conducere au cunoscut o integrare sistematică după reguli și criterii științifice doar la începutul sec. XX-lea (lucrările lui Taylor, Fayol).

Știința conducerii la nivel de întreprindere se constituie ca un ansamblu de cunoștințe în continuă dezvoltare, care pe măsura progresului practicii se perfecționează continuu.

2

Elementele de bază, care constituie obiectul perfecționării sunt:

- teoria legilor și principiilor utilizate în vederea optimizării activității întreprinderii;

- metodele și procesele de soluționare a problemelor cu care este confruntată activitatea practică de conducere;

- ansamblul mijloacelor tehnice (tehnologice) care asigură conducerii îndeplinirea funcțiilor sale la toate nivelurile ierarhice;

- colectivul de oameni, legăturile dintre ei, climatul social-psihologic din colectiv.

Având în vedere toate acestea, pentru examinarea conținutului științei conducerii, putem folosi schema 2.

Teoria - este o formă de reflectare a realității în gândire, o formă de cunoaștere abstractă, generalizată într-un sistem de noțiuni științifice, categorii, legi și principii.

Teoria științei conducerii este dependentă de practica conducerii, dar la rândul ei influențează direct activitatea practică și socială. Bazele teoretice ale științei conducerii cuprind legile obiective și principiile cu ajutorul cărora se explică fenomenele ce acționează și se dezvoltă în cadrul întreprinderii. Elementele teoretice ale științei conducerii au apărut ca urmare a observării atente a fenomenelor practice, și a efectelor de acțiune asupra factorilor tehnici, economici, sociali din întreprindere.

Schema 1. Elementele principale ale științei managementului

Metodologia - sistema de metode, modul de cercetare folosite cât în teorie, atât și în practică, cu ajutorul cărora pot fi înțelese fenomenele și optimizate rezultatele.

În teoria conducerii pot fi definite următoarele metode fundamentale:

- economice;

- organizatorice;

- social-psihologice;

- administrative;

- matematice;

- statistico-economice.

Tehnologia - în cel mai general sens, exprimă modul de conducere, de realizare a deciziilor. Tehnologia poate fi privită ca un complex de metode folosite după o anumită schemă (algoritm) pentru a obține un anumit rezultat.

Practica - nucleul (baza) acțiuni, pentru care a fost creată și teoria, și metodologia și tehnologia, cu scopul de a optimiza procesul de conducere în practică. Orice societate se dezvoltă pe baza unui model unde conștient sunt repartizate împuternicirile.