Management Financiar

Capitolul I

CONŢINUTUL, FUNCŢIILE ŞI MECANISMELE

FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII .

1. Conceptul privind finanţele întreprinderii

1.1. Definirea întreprinderii

Întreprinderea poate fi privită, prin prisma dimensiunilor ce urmează a fi abordate, sub diferite aspecte, şi anume:

- dacă este privită din punct de vedere tehnic, ea va fi definită ca locul unde se desfăşoară procese tehnice de transformare a obiectelor muncii şi realizarea de produse, lucrări sau servicii;

- dacă este privită din punct de vedere economic, reprezintă mediul complex în cadrul căruia au loc relaţii financiare, economice şi sociale în vederea realizării de valori de întrebuinţare şi obţinerea de profit;

- dacă este privită din punct de vedere juridic, întreprinderea este reprezentată de un grup de persoane ce şi-au unit capitalurile în vederea desfăşurării unei activităţi producătoare de profit;

- etimologic, este o „unitate economică de producţie pe prestaţii de servicii sau de comerţ". „Acţiune pornită din iniţiativă personală" (DEX, 1996, pag. 546).

• Întreprinderea şi finanţele sale reprezintă veriga de bază a întregului sistem financiar, de credit şi economic.

• întreprinderea asigură crearea de valoare nouă, asigură progresul şi totalitatea fluxurilor şi refluxurilor financiare.

• Întreprinderea în ansamblul său, din a doua jumătate a secolului XIX, când producţia de mărfuri şi schimburi au devenit obiectul preponderent al activităţii economice, este sursa de formare a veniturilor primare şi distribuirea acestora participanţilor direcţi la crearea lor şi, în acelaşi timp, principala sursă pe seama căreia se produc redistribuirea (formarea veniturilor secundare) şi repartizarea fondurilor în afara cadrului producător de valoare nouă.

• Întreprinderea poate fi privită ca o entitate individualizată ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui mediu (mediu de afaceri concurenţial) marcat de factori conjuncturali sau stabili.

Întreprinderea poate fi analizată comparând-o cu o celulă biologică în care se desfăşoară toate relaţiile, condiţio¬nările, intercondiţionările şi interacţiunile.

Astfel, imaginar, întreprinderea cuprinde:

- Nucleu de inteligenţă: managementul şi personalul util;

- Protoplasma: elemente materiale supuse

transformărilor;

mijloacele tehnice cu ajutorul cărora

se acţionează pentru transformarea

elementelor prelucrabile;

resursele băneşti antrenate în

procesele economice.

- Membrana nu este un scut impenetrabil, ea asigurând

input-urile şi output-urile, dar simbolic

poate fi luată în considerare ca

îndeplinind şi funcţiile de protecţie a

întreprinderii (prudenţialitate, previziune,

dezvol¬tare, evitarea riscului şi a

falimentului etc).

Întreprinderea nu poate fi privită ca o entitate ruptă de mediul economic (de afaceri), deoarece ea are cel puţin trei tipuri de legături:

- de parteneriat cu furnizorii şi clienţii (interni şi externi);

- cu salariaţii;

- cu bugetul public naţional (bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat).

Întreprinderea funcţionează într-un mediu bine definit nu numai din punct de vedere al localizării în spaţiu, ci şi din punctul de vedere al poziţiei pe piaţă (nu doar locul pe care şi-1 asigură în procesul comercializării, ci şi locul în ceea ce priveşte cererea sa, adică sfera aprovizionării).

1.1. Factorii şi mediul ce influenţează întreprinderea

Întreprinderea poate fi definită ca o combinaţie de factori de producţie, şi anume:

a) factori naturali, reprezentaţi de capitalul economic, atât sub aspect material (active corporale - terenuri, mijloace fixe, stocuri), cât şi sub aspect monetar (disponibilităţi, creanţe, alte drepturi);

b) factori umani - personalul întreprinderii şi relaţiile socio-umane ce iau naştere în cadrul proceselor economice şi în afara acestora.