Management Financiar

1.1.Managementul financiar: definiţie, obiective, atribuţii, funcţii

În condiţiile economiei de piaţă, eficienţa unei întreprinderi depinde într-o proporţie

covârşitoare de capacitatea managerilor de a înţelege şi aplica principiile, metodele şi tehnicile

moderne de management. Calitatea actului de management este o condiţie vitală pentru ca firmele

să obţină avantaje competitive şi să reziste în mecanismele concurenţiale. Afirmaţia anterioară este

cu atât mai importantă cu cât, în ultimii ani, s-a demonstrat că factorul principal al falimentului

unei întreprinderi îl reprezintă incompetenţa managerilor şi greşelile de conducere datorate unor

erori în materie decizională. Într-o analiză structurală, acest factor deţine o pondere de 60%, fiind

urmat la mare distanţă de evoluţia nefavorabilă a pieţei (cu o pondere de 20%), fenomene naturale,

incendii, calamităţi, cutremure (cu o pondere de 10%) şi alte cauze (10%).

Având în vedere că falimentul apare ca urmare a imposibilităţii întreprinderii de a-şi

onora obligaţiile de plată şi este determinat de lipsa de lichidităţi, putem susţine că managementul

activităţii financiare este cauza succesului sau eşecului întreprinzătorilor. Aşadar, conducerea

prin finanţe a unei întreprinderi vine în sprijinul fundamentării politicii financiare la nivel

microeconomic, concretizându-se într-o multitudine de decizii financiare, cu impact asupra

performanţelor financiare. În aceste condiţii, întreprinderea apare ca un centru autonom de decizie

care deţine putere economico-financiară.

„Existenţa unei structuri de putere- afirma P. Conso- constituie suportul procedurii

interne de luare a deciziilor. Gradul de raţionalitate al deciziei depinde de rolul oamenilor şi de

sistemul de valori la care aceştia acceptă să adere.”1

Noţiunea de putere este fundamentală pentru înţelegerea procesului decizional, iar

argumentele care pledează pentru conservarea şi sporirea acesteia sunt, prin excelenţă, de natură

financiară.

Prin urmare, din multitudinea formelor de management, un rol fundamental a dobândit

managementul financiar care, în contextul actual al Uniunii Europene, trebuie să contribuie la

formarea unei noi mentalităţi despre afaceri şi la sporirea competitivităţii. Astfel, la summit-ul

1 Conso, P. – La gestion financière de l’entreprise. Les techiques et l’analyse financière; Tome 1; édition Dunod;

1981; p. 10

Conţinutul managementului financiar al întreprinderii

4

organizat la Barcelona în primăvara anului 2002, s-a ajuns la concluzia că procesul de integrare

europeană trebuie să se bazeze, nu numai pe marile concerne, ci şi pe întreprinderile mici şi

mijlocii. Acestea din urmă, printr-un management financiar adecvat, au rolul de a reinstaura

încrederea investitorilor şi consumatorilor şi, implicit, de a relansa iniţiativa şi activitatea

economică în spaţiul comunitar.

Aşadar, indiferent de mărimea şi forma de proprietate a întreprinderii, managementul

financiar îşi asumă în cea mai mare parte răspunderea pentru politica financiară adoptată la nivel

microeconomic care urmează a se aplica în vederea atingerii obiectivelor urmărite de proprietarii

şi/sau administratorii resurselor financiare. Din acest motiv, multitudinea definiţiilor întâlnite în

literatura de specialitate, identifică managementul financiar cu domeniul care se ocupă cu

fundamentarea deciziilor financiare la nivelul întreprinderii. Managementul financiar reprezintă

un ansamblu de principii, metode, tehnici, instrumente şi acţiuni prin intermediul cărora se

fundamentează deciziile financiare în contextul realizării unor obiective organizaţionale, formulate

printr-o strategie de firmă.

În cazul managementului financiar, obiectivul său general este de a asigura eficienţa

constituirii şi utilizării capitalului, realizând pe această cale suportul financiar maximizării

valorii de piaţă a firmei şi implicit, creşterea averii acţionarilor. În raport cu acest obiectiv, unii

autori2 definesc managementul financiar şi într-o formă simplificată, focalizându-l numai pe

conducerea eficientă a procesului de alocare corectă şi profitabilă a resurselor.