Management General

În management, conceptul de mediu este larg dezbatut din punct de vedere teoretic. O parte dintre autori utilizeaza termenul „mediul ambiant” [28] sau „mediul ambiant extern” [6] altii, termenul de „mediu extern” [31] desi formularea simpla de „mediu”, utilizata în continuare, nu poate produce nici un fel de confuzii.

Studiul mediului este o necesitate justificata prin cel putin patru argumente legate de activitatile institutiilor si firmelor: îndeplinirea cu succes a functiilor economico-sociale; asigurarea unui caracter realist strategiilor; asigurarea cantitativa si calitativa a resurselor; adaptarea structurilor organizatorice, informationale si decizionale în concordanta cu oportunitatile prezente si viitoare ale mediului [31] .

În privinta definirii si configurarii mediului, în literatura de specialitate sunt opinii diferite. Astfel, se defineste mediul ca ansamblul unitatilor economice, al institutiilor financiar-bancare, juridice, administrative, a organizatiilor politice, de ocrotire a sanatatii, de învatamânt, a tuturor elementelor exogene care influenteaza si sunt influentate de activitatea organizatiei. Mediul astfel definit actioneaza prin intermediul factorilor nationali si internationali economici, social-culturali, ecologici, politici, tehnici-tehnologici si de management [30] . O alta definitie arata ca mediul include toate elementele exogene firmei, de natura economica, tehnica, politica, demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psihosociologica, educationala si ecologica ce marcheaza stabilirea obiectivelor acesteia, obtinerea rezultatelor necesare, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor [28], în conditiile actiunii acelorasi factori enumerati anterior.

În acelasi context, o alta opinie evidentiaza faptul ca mediul este structurat astfel încât unele componente ale acestuia au efecte directe asupra firmei, în timp ce altele actioneaza indirect, manifestându-si influenta prin intermediul primelor. Elementele cu actiune directa formeaza mediul direct sau mediul de lucru, iar cele cu actiune indirecta, mediul general al firmei. Concret, mediul direct cuprinde totalitatea clientilor, furnizorilor, concurentilor, institutiilor guvernamentale, organizatiilor profesionale si sindicale. Componentele principale ale mediului general sunt mediul macroeconomic, mediul tehnologic, mediul social, mediul politic si mediul international [28].

Una dintre cele mai recente formulari concepe mediul ca un câmp de forte externe structurat dupa puterea de influentare directa a dinamicii firmei. Componentele acestei structuri sunt: mediul extern general, mediul extern competitional si grupurile strategice. Mediul general actioneaza lent si pe termen lung si are urmatoarele segmente si elemente: demografic, economic, politic, legal, tehnologic si de globalizare. Mediul extern competitional este mai restrâns si cuprinde acele firme care se adreseaza unui segment comun de piata iar grupurile strategice se refera la o anumita industrie [6].

Sintetizând aspectele semnalate în literatura de specialitate cu privire la mediul firmelor, în figura 2.1. se prezinta o imagine sugestiva care cuprinde toate componentele evidentiate anterior. În completare, din analiza acestei imagini pot fi remarcate aspecte suplimentare privind configurarea mediului institutiilor si firmelor.

Asa cum se poate observa din figura 2.1 mediul se manifesta prin doua componente distincte – una obiectiva si cealalta subiectiva. Ambele componente sunt ordonate pe cinci nivele care se succed în mod logic în functie de interdependentele existente între ele.

Componenta obiectiva are o actiune generala, globala si stabila, pe termen nelimitat. Aceasta componenta influenteaza indirect procesele care au loc în interiorul sistemului institutiei/firmei si nu necesita existenta vreunei autoritati care sa impuna respectarea legilor si fenomenelor specifice. Actiunile mediului obiectiv au relevanta generala si ignorarea lor are drept consecinta auto-condamnarea celor care nu le iau în seama.

Componenta subiectiva se manifesta direct. Actioneaza corespunzator specificului fiecarei tari, are evolutii dinamice determinate de modificarile survenite în legislatia si reglementarile nationale. La acest nivel sunt percepute si actiunile internationale, în concordanta cu acordurile existente si la care statul este parte angajata semnatara. Aceasta componenta influenteaza direct procesele care se desfasoara în oricare institutie si firma. Legile si normele dupa care actioneaza aceasta componenta sunt concepute si realizate de oameni si au un caracter preponderent politic; se modifica frecvent în timp iar aplicarea si respectarea lor presupune existenta autoritatilor institutionale ale statului, specializate în legiferare, administratie si justitie. Firmele si institutiile resimt constrângerile acestei componente a mediului mai ales atunci când încearca sa obtina o pozitie favorabila în competitia de pe aceleasi zone de interes. În acelasi timp ele simt nevoia solidarizarii pentru a realiza un mediu sanatos si stabil. În prezent se utilizeaza frecvent pentru acest context termenul de guvernanta corporativa.

Guvernanta corporativa reprezinta ansamblul institutiilor publice si private, formale si informale, care includ legi, coduri de conduita si practici curente consacrate în mediul national, elemente care, toate la un loc, determina relatiile statornicite intre managementul institutiei/firmei si toti cei care investesc resurse sau sunt parti interesate în entitatea respectiva (stakeholders).

Rolul guvernantei corporatiste este sa asigurare cadrul legislativ privind desfasurarea activitatilor institutiilor si firmelor cu privire identificarea si realizarea intereselor comune ale partilor implicate în spatiul national.

Între cele doua componente ale mediului exista o relatie biunivoca în care componenta obiectiva, globala, are rolul hotarâtor. Echilibrul dinamic al interactiunilor dintre acestea conduce la dezvoltarea sigura a sistemului national complex al oricarei tari. Dezechilibrele conduc întotdeauna la crize care marcheaza puternic evolutia institutiilor si firmelor si implicit a statului pe teritoriul caruia se manifesta. Aceste dezechilibre sunt resimtite de cele mai multe ori în starea generala de insatisfactie a salariatilor din institutii si firme precum si al populatiei în general. În acest mod se manifesta, spre exemplu, caracterul sistemic, deschis, al institutiilor si firmelor în raport cu mediul din care preiau resursele necesare, de o anumita valoare, pentru a le readuce înapoi în mediu, sub forma de produse, cu o valoare economica si sociala sporita.

Principalii factori care se manifesta în mediul national sunt sub controlul guvernantei corporatiste si se refera la instabilitatea sociala, ratele de somaj, de inflatie, dobânzi bancare si fiscalitate, dezechilibrele de piata între cerere si oferta, instabilitatea legislativa, rata sporita a noilor descoperiri în domeniul creatiei si inovarii, productivitatea muncii, puterea de cumparare a populatiei, evolutia produsului national brut etc.

Finalmente putem defini conceptul de mediu, în mod sintetic, prin urmatoarea fraza: