Management General

Orice organizatie este rezultatul felului în care membrii ei gândesc şi acţionează.,ea lucrează aşa cum lucrează oamenii săi . Dificultăţile întâmpinate de organizatie sunt totdeauna influenţate de tipul modelelor mentale şi de relaţiile ce au loc în sistem, la diverse nivele, de la medic la pacient, până la instituţiile guvernamentale care gestionează toate organizatiile medicale. Reforma în domeniul medical nu se poate produce până când oamenii ei nu depăşesc concepţiile sistemului tradiţional, valorizând experienţele care s-au dovedit eficiente în timp. Trebuie să existe modificări fundamentale în modul în care oamenii gândesc şi acţionează, precum şi în modul în care ei exploarează noile idei, altfel toate reorganizările şi strategiile din lume nu vor schimba prea mult. Trebuie să ne facem timp să reflectăm, să privim în interiorul procesului adevărurile pe care le considerăm imuabile, modul în care cunoaşterea dă sens vieţilor noastre precum şi aspiraţiile şi aşteptările noastre de la viaţă. Dar trebuie să privim şi în exterior, explorând idei noi şi diverse alte moduri de gândire, interacţionând şi conectându-ne la multiplele relaţii şi procese care au loc în exteriorul nostru şi clarificându-ne viziunile împărtăşite pe care la avem pentru organizatie şi pentru comunitatea lărgită. Schimbarea modurilor de interacţiune înseamnă nu numai reproiectarea structurilor formale ale organizaţiei, dar si a modelelor relaţionale, adesea greu de sesizat, care există între oameni precum şi alte aspecte ale sistemului, incluzând activitatea de management. Este clar că schimbarea nu se realizează la ordinul conducerii . Oamenii cel mult se pot conforma unor decizii , dar asta nu înseamnă că se implică. În acest caz, când dispare imperativul dispare şi interesul. Acesta poate fi menţinut doar dacă este internalizat şi devine o permanenţă în viaţa organizaţiei.

Schimbarea trebuie să se producă ca un fenomen natural, să se dezvolte gradual. Cei care doresc să producă schimbarea se vor axa mai întâi asupra obstacolelor întâlnite şi vor dezvolta un echilibru între ceea ce a fost şi schimbare, astfel încât vor reflecta la fiecare nouă dezvoltare înainte de a face un nou pas, lăsând procesul de inovare să se producă liber dar susţinut în mod deliberat. Schimbările de succes implică mai multe nivele de conducere. Mitul conducătorului erou este depăşit şi nu produce o schimbare viabila. Schimbarea implică mai mulţi lideri, de la niveluri diferite (salon, spital, comunitate). Iniţiativele de schimbare semnificativă ridică două probleme privind strategia şi scopul organizaţiei: “încotro mergem?”, “pentru ce existăm?” În domeniul organizaţional au apărut schimbări foarte importante în ultimele decenii ale secolului al XX-lea care influenţează managementul zilelor noastre. Aceste tendinţe sunt regăsite în standardele de calitate europene ale unui management eficient si modern. S-a constatat că stilul managerial autoritar a devenit din ce în ce mai neadecvat, numărul nivelurilor manageriale a scăzut in timp ce ponderea delegării responsabilităţii în rândul forţei de muncă a crescut, retribuirea este legată mai direct de performanţă şi/sau rezultate. In zilele noastre, managementul se ocupă în primul rând de resursele umane; Activităţile se desfăşoară în cadrul unor echipe multidisciplinare. O problemă importantă pentru manageri este menţinerea nivelului motivării salariaţilor. Pentru a reusi acest lucru ei trebuie să aibă o pregătire generală în management şi nu una pur tehnică sau de specialitate, care se poate obţine prin participarea la un proces de învăţare continuu şi nu doar la instruiri periodice. Managerii vor trebui să accepte să lucreze în organizaţii aflate în continuă creştere şi dezvoltare, ca răspuns la solicitările unui mediu în permanentă schimbare. Se pune din ce în ce mai mare accent pe conceptul de formare a echipei, în special a celei interdisciplinare, care contribuie la realizarea unor proiecte individuale. .

In aceste condiţii managerii vor trebui să-şi asume responsabilităţi sporite pentru propriile acţiuni, rămânând, totodată, devotaţi scopurilor colective. Va exista o cerere tot mai mare de manageri generalişti, care să cunoască toate domeniile organizaţiei, în ansamblu, ca şi interdependenţa dintre diferitele ei părţi. Acest lucru înseamnă că managerii vor trebui să dobândească aptitudini diverse. Una dintre acestea este aceea de a delega, ei vor trebui să recurgă la împuternicirea celorlalţi, ajutându-i să-şi perfecţioneze aptitudinile şi să –şi asume decizii din ce în ce mai complexe. O alta este referitoare la relaţionarea cu comunitatea. Organizaţiile iau în considerare din ce în ce mai mult impactul activităţii lor asupra diferitelor grupuri – comunităţi locale, O.N.G-uri, firme particulare etc.. Legislaţia românească încearcă să compatibilizeze experienţa noastră în domeniu cu cea europeană. De asemenea, sunt constituite structuri responsabile cu asigurarea calităţii şi la nivelul instituţiilor sanitare. Această lege creează premisele elaborării unui sistem naţional de indicatori, standarde şi proceduri de asigurare a calităţii în sistemul de sanatate , incluzând şi calitatea managementului instituţiei . Managementul calităţii devine o componentă definitorie a politicii instituţionale şi a strategiei de dezvoltare a fiecărui furnizor de servicii medicale .