Management Internațional

UNITATEA DE STUDIU (US) 1

DEFINIREA ŞI NECESITATEA STUDIERII MANAGEMENTULUI INTERNAŢIONAL

Cuprins

Obiectivele unitǎţii de studiu .5

1.1. Definirea managementului internaţional .5

1.2. Necesitatea studierii managementului internaţional .6

Teste. .10

Bibliografie .10

Obiectivele unitǎţii de studiu US. 1

După parcurgerea acestei unitǎţi de studiu, veţi cunoaşte:

- ce este managementul internaţional;

- deosebirea dintre managementul internaţional, managementul comparat, managementul intercultural şi managementul global;

- tendinţele recente în afacerile internaţionae;

- profilul managerului internaţional;

- mituri privind managerii internaţionali.

1.1. Definirea managementului internaţional

Internaţionalizarea este un proces obiectiv. Realitatea istorică arată faptul că, pe măsura dezvoltării sale, firma tinde să depăşească limitele locale, naţionale şi regionale ale mediului de afaceri, să-şi extindă activitatea în spaţiul economic global, a cărui formare este posibilă prin chiar mişcarea înspre exterior a firmei.

Creşterea gradului de internaţionalizare a afacerilor a dus la extinderea abordǎrilor manageriale în context internaţional. Între astfel de abordǎri se aflǎ , managementul internaţional, managementul comparat, managementul intercultural şi managementul global.

Managementul internaţional reprezintǎ managementul organizaţiilor implicate în afaceri internaţionale, adicǎ în activitǎţi şi tranzacţii ce se desfaşoarǎ peste graniţele ţǎrii.

Managementul comparat – studiazǎ similarităţile şi diferenţele dintre sistemele de management şi de afaceri din diferite contexte culturale şi raţiunea pentru care firmele obţin rezultate diferite în ţări diferite.

Managementul intercultural (între culturi) studiazǎ relaţiile care existǎ între diferite comunitǎţi comparate şi abordate în contextele lor specifice.

Managementul global este managementul practicat în societǎţile multinaţionale.

Obiectul de studiu al managementului internaţional este diversificat pe următoarele aspecte: inlfuneţa culturii asupra managementului internaţional, comunicarea în managementul internaţional, riscurile firmei implicate în afacerile internaţionale, caracteristicile negocierii şi negociatorilor internaţional, particularitǎţile managementul resurselor umane internaţionale.

Managementul internaţional este strâns legat de managementul comparat cu care uneori este confundat. Însă managementul internaţional reprezintă managementul activităţilor firmei la scară internaţională şi are rolul de a menţine organizaţia într-o stare de echilibru dinamic în cadrul mediului global.

Managementul internaţional diferǎ şi de managementul intercultural, care studiazǎ valorile fundamentale împărtăşite de comunitate (un organism social), pe când managementul internaţional are pronunţat caracter instituţional.

1.2. Necesitatea studierii managementului internaţional

Afacerile internaţionale nu reprezintă un fenomen nou. Ele au existat de mii de ani. Totuşi, volumul tranzacţiilor internaţionale a luat o amploare fără precedent în ultimele decenii. Apariţia noilor ţări industrializate din Asia de Sud-Est (Hong Kong, Coreea, Taiwan şi Singapore), creşterea puterii economice a unor ţări mai puţin dezvoltate precum India, a unor ţări din Orientul Mijlociu, Africa şi America Centrală şi de Sud, tranziţia spre economia de piaţă a ţărilor din Europa de Est a făcut ca participarea acestor ţări în afacerilor internaţională să crească în mod simţitor.

Aceste noi fenomene pot fi grupate în trei tendinţe: creşterea ponderii investiţiilor internaţionale, creşterea volumului activităţilor de comerţ exterior şi recunoaşterea crescândă a importanţei managementului internaţional.

Creşterea ponderii investiţiile internaţionale. În ultimele trei decenii ţările industrializate au făcut investiţii internaţionale în toată lumea. Cea mai mare parte a acestor investiţii s-au înregistrat în triada SUA – Japonia - Uniunea Europeană. Totuşi, o mare parte din investiţii s-au realizat în Asia de Sud-Est şi ţările în curs de dezvoltare.

Creşterea volumului activităţilor de comerţ exterior. Firmele din lumea întreagă şi-au mărit volumul activităţilor de comerţ exterior. De exemplu, firmele elveţiene Nestle si Sandoz vând fiecare la export peste 90% din producţie.

Recunoaşterea crescândă a importanţei managementului internaţional. Creşterea volumului afacerilor internaţionale a impus necesitatea apariţiei managementului internaţional. Managerii de pretutindeni sunt implicaţi în acţiuni internaţionale fără precedent. În tabelul 1.1 redăm experienţa internaţională a unor manageri din diferite ţări ale lumii.

Tabel 1.1 Experienţa internaţională a unor manageri din diferite ţări ale lumii

Manageri din: SUA

% Europa

% Japonia

% Zona Pacificului %

Fără experienţă internaţională 14 3,1 1,1 2,6

Studii în străinătate 16 28 13 54

Serviciu în străinătate 32 47 19 46

Conducerea unei firme în străinătate pentru o companie existentă 16 37 5,3 21

Firma are manageri în străinătate 21 34 3,1 41

În trecut mulţi dintre manageri au încercat să conducă acţiunile internaţionale prin simple adaptări ale stilurilor de management existente. Curând însă a devenit evident că această abordare nu este eficientă. Managerii internaţionali de succes au recunoscut că există diferenţe semnificative între diferitele regiuni ale lumii şi pentru a conduce eficient este necesară înţelegerea culturilor implicate. Prin urmare, ei au înţeles că este necesară o “gândire internaţională” pentru a conduce cu succes afacerile transfrontiere.

În tabelul 1.2 redăm dimensiunea “gândirii internaţionale” prin prezentarea a două profiluri opuse: cea a managerilor capabili să gândească internaţionali şi cea a managerilor care nu au această abilitate. Cercetările au arătat că managerii internaţionali care au fost cei mai capabili să gândească internaţional au fost aceia care s-au bazat pe intuiţie, au observat şi ascultat cu atenţie, au încercat să se adapteze la situaţiile sociale din jurul lor şi au urmat cursul oamenilor şi evenimentelor. Cei care a fost mai puţin capabili să gândească internaţional au tins să analizeze lucrurile raţional, au căutat modele de comportament care ar putea fi utilizate la formularea explicaţiilor generale şi s-au dovedit a fi mai retraşi social. Pe scurt, managerii internaţionali eficienţi sunt flexibili şi încearcă mai degrabă să evalueze fiecare situaţie după propriile merite decât să caute reguli generale sau orientări care ar putea fi folosite pentru a face faţa situaţiei.