Management Internațional

2. INTERNATIONALIZAREA FIRMEI

Internationalizarea este un proces obiectiv.

Realitatea istoricã aratã cã, pe mãsura dezvoltãrii sale, firma de afaceri tinde sã depãseascã limitele locale, nationale si regionale si sã-si extindã activitatea în spatiul economic global, a cãrui formare este posibilã chiar prin miscarea spre exterior a firmei.

La baza internationalizãrii stã expansionismul fortelor pietei, tendinta acestora de a invada mediul înconjurãtor nemarketizat si de a-l include într-un sistem economic bazat pe mecanismul pietei. Internationalizarea este obiectivã.

2.1. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE PROCESULUI INTERNATIONALIZÃRII

Internationalizarea este un proces de crestere a implicãrii firmei de afaceri în operatiuni internationale.

Douã aspecte trebuie relevate în legãturã cu aceastã definitie:

1. – ea sugereazã o distinctie în ceea ce priveste strategia de afaceri a firmei: orientarea spre interior/ versus/ orientarea spre exterior.

- orientarea spre interior – este o orientare conservatoare orientatã spre piata internã (mediul de afaceri local), închisã.

- orientarea spre exterior – este o orientare liberalã, orientatã spre piata externã (mediul de afaceri global), deschisã, specificã economiei de piatã (capitaliste).

2. – definitia internationalizãrii presupune existenta unui anumit cadru de referintã (economia nationalã). Mediul de afaceri al economiei de piatã are o vocatie globalã si este împãrtit, din punct de vedere politic, în spatii economice nationale.

În aceste conditii, orientarea spre interior caracterizeazã firmele care îsi înscriu activitatea în mediul de afaceri national (firme nationale), în timp ce orientarea spre exterior caracterizeazã firmele cu activitãti internationale care îsi înscriu activitatea în mediul international global.

Definitia internationalizãrii contine si o valoare operationalã pentru cã ea poate duce la determinarea gradului de internationalizare a unei firme, ca raport între valoarea vânzãrilor în strãinãtate si cifra de afaceri.

Gintern=(Vs/CA)•100

Caracterizarea procesului internationalizãrii se poate face prin evidentierea câtorva caracteristici ale internationalizãrii:

a) metoda de operare (Cum?)

b) obiectul vânzãrilor (Ce?)

c) pietele tintã (Unde?)

d) capacitatea organizationalã (Cât?)

e) resursele umane si financiare (Cu ce?).

a) Metoda de operare – se concretizeazã în diferite forme de realizare a afacerilor internationale, de la exportul simplu, pânã la productia în strãinãtate.

b) Obiectul vânzãrilor – îl reprezintã bunurile si serviciile exportate. Acest obiect tinde sã se diversifice pe mãsura implicãrii firmei pe piata mondialã. Aceasta se poate realiza în douã moduri:

1. – comercializarea în exterior a unui produs ce era oferit curent pe piata internã.

2. – prin conceperea unui nou produs pentru export.

c) Pietele tintã – rezultã în urma unor operatiuni ale managementului firmei de afaceri internationale privind selectarea debuseelor si a partenerilor. De regulã, în fazele initiale ale internationalizãrii se abordeazã piete mai usor accesibile în privinta costurilor, a riscurilor, a concurentei, distantã geograficã, culturã, etc.

d) Capacitatea organizationalã – se referã la mãsura în care sistemul de management al firmei de afaceri internationale este în mãsurã sã asigure si sã valorifice, în mod eficient, functiunile întreprinderii (cercetare-dezvoltare, comercialã, financiar-contabilã, de productie, de personal).

e) Resursele umane si financiare – se referã la resursele umane si financiare ce este nevoie sã fie utilizate printr-un management competitiv, astfel încât utilizarea lor sã asigure firmei de afaceri internationale suportul unui avantaj competitiv pe pietele internationale.