Management operațional

CAPITOLUL I

MANAGEMENTUL OPERAŢIUNILOR

1.1 . Funcţia de operaţiuni a organizaţiilor

După cum se observă, în unele organizaţii produsul este un bun fizic (frigidere, cereale pentru

micul dejun), în timp ce în altele este un serviciu (asigurări, asistentă medicală pentru persoanele în

vârstă). Ce au în comun, în cadrul sistemului lor de operaţiuni, organizaţii atât de diferite cum sunt

companiile de producţie, instituţiile financiare şi unităţile de asistentă medicală? Principalele elemente

comune sunt prezentate în Figura 1.1.

Sistemul (funcţia) de operaţiuni a unei organizaţii este partea care realizează produsele

organizaţiei.

Sistemul de operaţiuni Parte a unei organizaţii care produce bunurile fizice sau serviciile

organizaţiei

Proces de conversie Procesul de transformare a intrărilor - forţă de muncă, capital, teren şi

management - în ieşiri - bunuri şi servicii

Figura 1.1 Sistemul de operaţiuni

Valoare adăugată Când se combină mijloacele de producţie într-un produs sau serviciu,

reprezintă creşterea valorii ieşirilor în comparaţie cu suma valorilor intrărilor.

Fluctuaţiile aleatoare constau în influente neplanificate sau necontrolabile care cauzează

diferenţa dintre producţia reală şi cea estimată. Fluctuaţiile aleatoare pot proveni din surse externe

(incendiu, inundaţii sau fulger, de exemplu) sau din probleme interne, cum ar fi imperfecţiunile

materialelor şi echipamentelor sau simpla eroare umană. De fapt, fluctuaţiile sunt regula, şi nu excepţia

pentru procesele de producţie, iar reducerea fluctuaţiilor (variaţiilor) este o sarcină principală de

management.

Fluctuaţii aleatoare. Influenţe neplanificate sau necontrolabile ale mediului (greve, inundaţii,

etc.) care determină diferenţa dintre producţia reală şi cea planificată.

Feedback Informaţii în procesul de control care îi permit managementului să decidă dacă

activiăţile organizaţiei trebuie modificate.

Tehnologie Nivelul de experienţă tehnică al fabricii, echipamentului şi cunoştinţelor în

procesul de conversie.

Tehnologii de conversie

Conversia mijloacelor de producţie în produse variază in mod considerabil în funcţie de

tehnologia utilizată. Prin tehnologie înţelegem nivelul de experienţa tehnică al fabricii, echipamentului,

cunoştinţelor şi produsului (sau serviciului in procesul de conversie (transformare). Operaţiunea de

îmbuteliere a unei băuturi răcoritoare, de exemplu, necesită un proces de conversie extrem de

mecanizat, cu mari investiţii de capital pe unitate de produs. Un laborator de cercetare ştiinţifică

foloseşte oameni de ştiinţă calificaţi, profesionişti şi echipament specializat. Alte industrii folosesc

forţă de muncă de joasă calificare, minim de echipament şi procese simple în producerea bunurilor şi

serviciilor.

Operaţiuni de producţie si operaţiuni de servicii

Distincţia dintre operaţiunile de producţie şi servicii Distincţia dintre operaţiunile de

producţie şi servicii poate fi dificil de făcut. In general, luăm în considerare caracteristici cum ar fi:

• Natura tangibilă/intangibilă a producţiei

• Consumul de produse

• Natura activităţii (posturi)

• Gradul de contact cu clientul

• Participarea clientului la procesul de conversie

• Măsurarea randamentului

1.2 Subsistemul operaţiunilor

Organizaţiile privite ca sisteme

Sistem Mulţime de obiecte legate printr-o interacţiune regulată şi de interdependenţă

Conducerea subsistemului operaţiunilor

Am descris subsistemul operaţiunilor; problema reală nu este însă identificarea sa ci

funcţionarea sa eficientă. Procesul de conversie trebuie condus de cineva, şi acel cineva este managerul

operaţiunilor.

Definirea managementului operaţiunilor

Managementul operaţiunilor Managementul procesului de conversie, care transformă intrările

- teren, forţă de muncă, capital şi management - în ieşiri - bunuri şi servicii

Sarcina managerului operaţiunilor este administrarea procesului de transformare a intrărilor

în ieşiri. Definiţia pe care noi o dăm managementului operaţiunilor este, deci, managementul

procesului de conversie, care transformă mijloacele de producţie - teren, forţă de muncă, capital şi

management - în produsele dorite - bunuri şi servicii. In acest proces, managerul foloseşte diferite

metode ale concepţiilor clasică, comportamentală şi bazată pe modelare de management. După cum

este rezumat în Tabelul 1.1, percepţiile noastre asupra responsabilităţilor şi conceptelor de

management au evoluat de-a lungul anilor şi am învăţat din mai multe surse de orientări diferite.

Managementul clasic Una din cele trei teorii de bază ale managementului, care pune accentul

pe eficienţa nucleului de producţie, separarea planificării şi realizării activităţii, principii şi funcţii de

management

Managementul ştiinţific Una din teoriile managementului clasic care pune accentul pe

eficienţa economică a nucleului de producţie, prin raţionalitate de management, motivarea economică

a muncitorilor şi separarea planificării şi realizării activităţii.

Schema cadru pentru managementul operaţiunilor

Planificare Managerul operaţiunilor defineşte obiectivele pentru subsistemul de operaţiuni al

organizaţiei, ca şi politicile, programele şi procedurile pentru atingerea obiectivelor. Această etapă

include clarificarea rolului şi domeniului operaţiunilor în strategia de ansamblu a organizaţiei. Implică

şi planificarea produsului, proiectarea unităţilor şi utilizarea procesului de conversie.

Organizare Managerii operaţiunilor stabilesc structura rolurilor şi fluxul de informaţii în cadrul

subsistemului operaţiunilor. Ei determină activităţile necesare pentru atingerea scopurilor

subsistemului de operaţiuni şi pentru a acorda autoritate şi responsabilitate în îndeplinirea lor.