Management Publicitar

Tema 1:

PRINCIPIUL EFICIENTEI SI

INCEPUTURILE MANAGEMENTULUI

Mestesugarii medievali desconsiderau pe acei lucratori care incercau sa-si

realizeze sarcinile profesionale cu un efort minim. Predomina mentalitatea

despre respectarea “timpului optim” pentru realizarea produsului. A depasi acest

timp “just”, fie intr-o directie, fie in alta, insemna, dupa cum remarca Valentin

Muresan, in Valorile si criteriile eficientei (1986), ori lipsa de indemanare, ori

competitie neloiala. Se pare ca regulamentele breslelor medievale aparau cu

strasnicie aceste virtuti morale ale acticvitatii productive. Idealul care domina

mentalitatea preindustriala nu era “tot mai mult” ci “tot mai bine” – precum si o

distribuire echitabila a muncii si rezultatelor intre toti mesterii.

Dupa cum observa in continuare autorul citat, depasirea acestei menatlitati a fost

infaptuita de capitalismul industrial. In centrul noii mentalitati se gaseste

principiul universal al lui Maupertuis, principiul minimei actiuni. Aplicat la

actiunile umane, acest principiu poate fi formulat astfel: a atinge scopul dorit cu

efort minim – cu alte cuvinte, este vorba despre principiul eficientei, care

domina la modul absolut si universal secolul XX. Conceptul de eficienta

economica nu ar fi, potrivit lui V. Muresan, decat o sinteza “locala” a acestei

mentalitati istorice.

Este oare posibil (si dezirabil), se intreaba in continuare V. Muresan, sa depasim

in prezent o atare viziune?

Simptomele unei reorientari in acest camp de cercetare par sa devina din ce in ce

mai vizible. In special actuala disputa in jurul impactului ecologic si social al

tehnologiilor moderne tinde sa impuna, in opinia autorului citat, o mentalitate

ecologica, sau o axiologie a eficientei.

Orecum in continuarea acestei idei, V. Muresan considera ca se poate vorbi de

“grade de obiectivitate” a eficientei actiunilor, in functie de nivelul de reflectare

de catre scop a necesitatilor functionale obiective ale sistemului. Relativizarea

conceptului de eficienta prin includerea factorului social, reduce, in opinia

autorului mentionat, gradul de arbitrar in evaluarea eficientei, determinat de

posibila alegere a unor scopuri artificiale. In lipsa criteriului de scop, spune el,

nu putem decat sa divagam despre eficienta. Astfel incat, prima problema

importanta in adoptarea unei strategii a eficientei este aceea de a preciza si

intemeia stiintific scopurile. In absenta unui scop clar, nu vom sti niciodata bine

ce facem, si cu atat mai putin daca ceea ce facem este eficient sau nu. Am

adauga ca, alegand criteriul necesitatilor functionale ale sistemului, eficienta

devine o expresie a gradului in care valorile ideologiei dominante, valorile unei

culturi la un moment dat, sunt reflectate in scopurile alese, deoarece necesitatile

sunt definite in raport cu aceste valori.

In ceea ce priveste eficienta economica, dictionarele economice, ca si lucrarile

de specialitate, ne ofera actualmente urmatoarea definitie a conceptului de

eficienta: “eficienta economica este expresia raportului dintre rezultatele

obtinute si cheltuielile efectuate intr-o anumita perioada de timp pentru

obtinerea lor”

Ee = V/C

unde Ee = eficienta economica, V = volumul valoric, de pilda anual, al

productiei obtinute si C = cuantumul (anual, in acest caz) al cheltuielilor.