Extras din curs
CAPITOLUL 1
EMERGENŢA CONCEPTULUI ŞI PRACTICII
MANAGEMENTULUI STRATEGIC
Obiective:
- justificarea necesităţii şi utilităţii abordării strategice a managementului la nivelul firmei;
- conceptualizarea (ca domeniu de studiu) şi definirea (ca practică a afacerilor a) managementului strategic;
- asumarea imperativului strategic al managementului sistemelor complexe economico-sociale în contextul globalizării economiei.
Rezumat:
Concept şi practică apărute relativ recent în atât în vocabularul, cât şi în arsenalul tehnicilor managementului, managementul strategic a început să caracterizeze în tot mai mare măsură comportamentul actorilor vieţii economico-sociale – fie că ne referim la firme, instituţii publice sau organizaţii non-profit, ori la nivelul micro, macro sau mondo-economic. În multe din aceste situaţii, abordarea prin prisma managementul strategic pare a fi o soluţie de succes în căutarea permanentă a competitivităţii – privită tot mai mult drept condiţie a supravieţuirii.
Schimbarea continuă – determinată şi determinantă, în acelaşi timp, a unor procese cu alonjă globală (globalizarea economiei – a producţiei şi pieţelor deopotrivă, revoluţia managerială – la rândul ei, cauză şi efect ale emergenţei şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere, etc.) pare a fi motorul care a pus în mişcare managementul strategic, şi care cunoaşte, odată cu acesta, reconfigurări şi redefiniri de natură a asigura adaptarea – dinamică şi proactivă a – organizaţiilor la mediul (intern şi extern) în care operează.
Cuvinte cheie: schimbare, abordare strategică, planificare strategică, previziune, management strategic, sisteme adaptive complexe
1.1. Provocările schimbării – determinante ale abordării strategice a managementului
Într-o lume caracterizată prin schimbări frecvente, de mare amplitudine şi profunzime, care cunosc o rată a difuziei nemaiîntâlnită – cum este lumea în care trăim – singura constantă a evoluţiei firmei o reprezintă tocmai această schimbare, care a devenit în ultimul timp “starea” normală, de echilibru dinamic între coordonatele căreia firma evoluează. În aceste condiţii, stabilitatea, ca şi componentă esenţială a sistemului de valori pe care se baza firma nu cu mult timp în urmă, a cedat locul:
• competiţiei crescânde, desfăşurate la nivel global;
• inovaţiilor şi schimbărilor tehnologice rapide;
• problemelor legate de limitarea stocului de resurse disponibile;
• unei serii întregi de restricţii şi oportunităţi complexe şi provocatoare ce acţionează exogen şi endogen asupra firmei.
Drept urmare, sfidările începutului de mileniu impun asumarea unei noi abordări din partea managementului firmei, care să integreze o serie întreagă de modificări ale mediului ambiant care redefinesc cadrul evolutiv al firmei :
• deplasarea raportului de putere de la producător către consumator;
• existenţa aproape în toate cazurile a unei oferte mai mari decât cererea;
• existenţa unui mediu ambiant caracterizat prin risc şi incertitudine;
• modificarea rapidă a caracteristicilor mediului;
• creşterea concurenţei dintre producători, concomitent cu apariţia unor relaţii de alianţă concurenţială între participanţii la filierele de producţie ce satisfac anumite segmente de piaţă.
Încă din anul 1968, P. Drucker sugera că managerii nu au altă şansă (în vederea asigurării supravieţuirii firmei) decât de a anticipa viitorul şi de a încerca să-l modeleze, iar managerii care se preocupă numai de sarcinile imediate cărora trebuie să le facă faţă tind să ignore deciziile critice pentru prosperitatea şi supravieţuirea viitoare a firmei. Cunoscând toate acestea, desigur că orice manager responsabil va încerca să privească înainte şi să previzioneze modificările forţelor pieţei, oportunităţile şi riscurile care-l pândesc, ţinând însă cont de faptul că nu toate aspectele privinţa viitorului au acelaşi grad de predictibilitate, astfel încât rezultatele demersurilor sale vor fi mai mult sau mai puţin exacte.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Management Strategic.doc