Managementul administrație publice

Managementul, abordat concomitent ca teorie si practica, este, în etapa actuala, unul dintre cei mai importanti factori generatori de performante economice la nivel de organizatie. Functionalitatea , eficienta si eficacitatea acesteia sunt dependente apreciabil de calitatea, eficienta si eficacitatea managementului.

Literatura de specialitate din tara noastra s-a oprit, în ultimii ani, la evidentierea rolului si locului managementului în economia organizatiei, la clarificarea ipostazelor în care acesta poate influenta comportamentul sau economic si comercial. Astfel, managementul este:

a. stiinta, în sensul ca studiaza o categorie aparte de procese de munca, numite procese de management, relatiile pe care acestea le genereaza, în vederea descoperirii de principii si legitati ce le guverneaza si conceperii de instrumente care sa permita realizarea obiectivelor în conditii de eficienta si eficacitate. Ca atare, managementul poate fi abordat într-o tripla ipostaza:

* teoretica - ce studiaza ? (procese si relatii de management)

* metodologica – de ce ? (pentru a descoperi principii, legitati, instrumente etc. care explica mecanismele de exercitare a functiilor manageriale si a sistemului de management)

* pragmatica – pentru ce ? (pentru a asigura realizarea obiectivelor în conditii de eficienta si eficacitate)

b. practica, în sensul ca elementele de natura teoretico-metodologica sunt operationalizate la nivel de organizatie si componente procesuale ori structurale ale acesteia prin intermediul unor decizii si actiuni specifice.

Cei care exercita managementul poarta denumirea de manageri, în cea mai mare parte persoane care, în virtutea sarcinilor, competentelor si responsabiltatilor cirscumscrise posturilor ocupate, adopta decizii prin care influenteaza comportamentul decizional si operational al altor persoane (numite executanti sau subordonati)

c. activitate (poate ca termenul de „activitate” este insuficient de cuprinzator pentru a evidentia amploarea si complexitatea managementului din acest punct de vedere), managementul presupune un grupaj de atributii specifice, în a caror exercitare sunt implicate mai multe posturi dintr-un compartiment sau chiar un compartiment. Astfel de atributii vizeaza, cu prioritate, proiectarea , reproiectarea si întretinerea functionarii sistemului de management si a componentelor sale majore – metodologica, decizionala, informationala, organizatorica.

Cea de-a treia – si ultima – ipostaza în care se afla managementul, da nastere la confuzii. Sunt frecvente situatiile în care, atunci când se vorbeste de management, sunt vizati cu prioritate cei care conduc. “Managementul organizatiei … a hotarât ca, începând cu 1 iunie a.c. aceasta sa fie privatizata” sau “managementul organizatiei … a decis ca cea mai buna varianta de penetrare pe piata … este … “ Iata doar doua exemple de situatii în care notiunea de management se reduce la cei care conduc (mai cu seama cei situati pe niveluri ierarhice superioare – adunarea generala a actionarilor, consiliul de administratie, directorul general si directorii executivi).

Este bine stiut faptul ca, în ipostaza de stiinta, managementul este abordat (si cunoscut) mai ales prin prisma proceselor de management si a relatiilor pe care acestea le genereaza (numite relatii de management). Daca procesele de management se regasesc în ceea ce, generic numim, functii ale managementului – previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare -, relatiile de management se manifesta ca raporturi între cei care conduc si cei care executa în ceea ce priveste exercitarea functiilor managementului.