Managementul afacerilor internaționale

OPERATIUNILE COMERCIALE COMBINATE

Principalele tipuri de operatiuni comerciale combinate sunt: operatiunile în contrapartida, reexport si operatiunile de switch.

1. OPERATIUNILE ÎN CONTRAPARTIDA

În sens restrâns, contrapartida include acele tranzactii în care se impune contractual o legatura, o conditionare între fluxurile de export si cele de import, respectiv compensatiile (barter) si operatiunile paralele (cumparari legate si buy back).

În sens larg, ea se refera la toate aranjamentele compensatorii prin care exportatorul se obliga contractual sa contribuie la realizarea unor venituri în valuta de catre importator.

La extinderea operatiunilor în contrapartida au contribuit:

- factori de ordin conjunctural:

- penuria de resurse valutare

- modificarile semnificative ale cursurilor valutare (riscuri valutare)

- datoria externa

- deficite importante în balantele de plati

- cresterea pretului energiei si a materiilor prime în anii `70

- factori de ordin tehnic:

- operatiunile combinate pot fi utilizate ca modalitate facila si eficienta de diminuare a unor surplusuri fara a practica preturi reduse

- se reduce efectul cresterii preturilor provocate de inflatie

- sunt utilizate pentru suplimentarea tranzactiilor de vânzare-cumparare.

a. COMPENSATIILE

DEFINITIE: Compensatiile sunt schimburi de marfa contra marfa, fara interventia mijloacelor de plata.

Caracteristici:

- partizile de marfuri de export si de import nu se platesc în valuta, ci se compenseaza reciproc;

- compensatia este, de regula, integrala;

- baza juridica a operatiunii o constituie un singur contract.

Clasificarea compensatiilor:

- În functie de obiectul lor:

-- compensatii particulare (când se refera la schimbul de marfuri fizice)

-- compensatii globale (când servesc schimbul de bunuri si servicii)

- În functie de numarul partenerilor:

-- compensatii simple (între 2 parteneri)

-- compensatii largite (câte 2 parteneri din tara de export, respectiv de import)

-- compensatii triunghiulare

-- compensatii în lant

- În functie de nivelul la care sunt reglementate:

-- compensatii interfirme

-- compensatii interguvernamentale

a1) Operatiunile de barter

DEFINITIE: Barterul este o compensatie particulara, care se realizeaza între firme din 2 tari, fiecare partener aparând atât în calitate de exportator, cât si de importator, valorile celor 2 partizi de marfuri sunt egale, compensându-se reciproc.

Particularitatile tranzactiilor de barter:

- schimbul de marfuri se realizeaza pe baza unui singur contract, care contine prevederi referitoare la ambele fluxuri de marfuri;

- marfurile care fac obiectul schimbului nu se factureaza în devize convertibile si deci nu are loc un transfer valutar;

- schimbul de marfuri are loc simultan sau la intervale foarte scurte de timp.

O varianta a barterului este compensarea (compensation). Presupune ca firma exportatoare sa livreze produsele sale într-o tara straina si accepta sa fie platita în natura într-o perioada ulterioara. Operatiunea se bazeaza tot pe un singur contract încheiat între cele 2 firme, care include clauza de compensatie, prin care se prevede ca marfurile importate în tara B sunt compensate printr-un export de valoare egala în tara A. Desi marfurile sunt evaluate si facturate în valuta, nu are loc un transfer valutar efectiv, ci numai un schimb de documente. Poate apare un risc important pentru partenerul care face primul livrarea. Partenerul care livreaza primul marfa, pentru a se pune la adapost de riscul nelivrarii contrapartizii:

- poate solicita o scrisoare de garantie bancara

- poate recurge la expedierea marfii pe adresa unui tert, care o elibereaza numai dupa ce partenerul face dovada livrarii propriei partizi.

Se pot realiza compensatii prin divizarea partizilor de marfa în loturi care se livreaza esalonat într-o perioada determinata de timp, diminuându-se riscul nelivrarii marfurilor în contrapartida.