Managementul Agenției de Publicitate

1. Noţiuni de management

1.1.Conceptul de management

Domeniul managementului s-a cristalizat relativ recent şi s-a asociat, treptat, cu domenii diferite de interes: managementul unei instituţii, al unei activităţi, al unei relaţii. Cele mai multe cercetări s-au făcut în spaţiul american, perspectiva fiind una pragmatică. Reece şi O′Grady definesc managementul ca fiind „procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei.” (Nicolescu şi Verboncu, 1999, p. 37). Coordonare înseamnă organizare şi supraveghere a îndeplinirii responsabilităţilor într-un sistem. De asemenea, presupune stabilirea unor corelaţii între resurse şi scopurile organizaţiei. Acest lucru îl suţin Justin Longenecker şi Charles Pringle, desemnând managementul ca fiind „procesul de obţinere şi combinare a resurselor umane, financiare şi fizice în vederea scopului primar al organizaţiei: obţinerea de produse şi segmente dorite de un anumit segment al societăţii.” Majoritatea definiţiilor fac legătura între câteva cuvinte cheie: organizaţie-resurse-coordonare şi nu vizează aspecte de marketing, ci de procese organizaţionale.

O definiţie particulară o reprezintă managementul firmelor ce ”rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează, şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţii.” (Nicolescu şi Verboncu, 1999, p. 37). Când spunem firme, ne referim la orice organizaţie implicată în procesul economic, care gestionează resurse diferite, deci şi o agenţie de publicitate. Managementul firmei este o ramură a ştiinţei managementului. Importanţa acestui tip de management derivă din aspectele economice complexe (optimizarea procesului economic, folosirea unor tehnici speciale, intrarea în regim concurenţial), dar şi din caracterul multidisciplinar determinat de relaţia cu discipline variate: sociologie, psihologie, statistică

1.2. Procesele de management

În orice instituţie şi la orice nivel, acţiunile se divizează în procese de execuţie şi procese de management. Execuţia se bazează pe acţiunea forţei de muncă pentru satisfacerea unor servicii şi îndeplinirea obiectivelor previzionate.

Procesul de management constă „în ansamblul fazelor, în procesele prin care se determină obiectivele acesteia şi ale subsistemelor încorporate, resursele şi procesele de muncă necesare realizării lor şi executanţii acestora, prin care se integrează şi controlează munca personalului folosind un complex de metode şi tehnici în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a raţiunilor ce au determinat înfiinţarea respectivei organizaţii” (Nicolescu şi Verboncu, 1999, p. 39). În cadrul oricărui proces de management se delimitează mai multe componente cărora le corespund atribute ale conducerii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi control-evaluarea. Etapele procesului de management vizează trei faze esenţiale:

- Faza previzională – concentrată asupra stabilirii de obiective pentru unitatea respectivă, deciziile strategice şi tactice aflându-se pe primul loc. Principala calitate a unui manager este capacitatea de a anticipa modalităţi, metode, soluţii organizatorice şi de a-şi motiva oamenii din echipă.

- Faza de operaţionalizare – caracterizată prin preponderenţa organizării, coordonării şi antrenării personalului pentru a realiza obiectivele propuse în planurile de prognozare a activităţii întreprinderii. Acestei faze îi corespunde managementul operativ în care accentul se pune pe adoptarea unor decizii curente, majoritatea referitoare la activitatea de producţie.

- Faza finală de măsurare şi interpretare a rezultatelor – se defineşte prin exercitarea funcţiei de evaluare (Feed-back-ul tuturor acţiunilor executate în fazele anterioare). Managemetul care corespunde acestei faze este cel postoperativ, care are rol constatativ şi pregăteşte terenul pentru următorul ciclu managerial.

Între aceste trei faze relaţia este de interdependenţă, nu se poate evita sau ignora una dintre etape, deciziile din fiecare dintre acestea reflectându-se în celelalte.

1.3. Funcţiile managementului firmei

Cunoaşterea funcţiilor managementului firmei este condiţia majoră a stabilirii eficiente a metodelor, sistemelor, tehnicilor şi procedurilor necesare într-o derulare corectă a activităţii din orice tip de instituţie. Primul care a delimitat aceste funcţii în urma analizei proceselor de management a fost Henry Fayol, distingând cinci elemente importante: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul. Ulterior, Justin Longenecker şi Charles Pringle au delimitat patru categorii: planificarea şi luarea deciziilor, organizarea pentru performanţe eficiente, dirijarea şi motivarea, controlul rezultatelor. În viziunea lui Niculescu şi Verboncu, citaţi des anterior, procesul de management se bazează pe acţiuni precum: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi evaluarea-control. Vom ilustra succint, în cele ce urmează, pe fiecare dintre acestea.