Managementul aprovizionării și desfacerii

C A P I T O L U L 1

Conducerea si organizarea aprovizionarii

1.1. Managementul aprovizionarii: concept, continut, trasaturi

Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura

elementele materiale si tehnice necesare productiei, în volumul si structura care sa

permita realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, în conditiile unor costuri

minime si ale unui profit cât mai mare.

În literatura de specialitate, ca si în practica economica, sunt utilizati frecvent termeni

ca: achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Acesti termeni au

însa o semnificatie asemanatoare sau, dupa caz, diferita. Astfel, "achizitionarea" reprezinta

o actiune de angajament financiar "de cumparare" a unor resurse materiale sau

produse, fiind o tranzactie efectiva (formele prin care se realizeaza, de catre unitatile

economice, devenind relativ uniforme). În raport cu achizitionarea, "aprovizionarea" are un

continut mai larg; achizitionarea este doar un moment al procesului complex de

aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a

activitatii de aprovizionare, este precedata, de exemplu, de actiunile de identificare a

nevoilor, de stabilire a dimensiunii acestora si a momentelor de satisfacere (care

declanseaza emiterea cererii sau a comenzii), fiind urmata apoi de negocierea conditiilor de

furnizare, de aducere efectiva a resurselor materiale etc. "Asigurarea materiala si cu

echipamente tehnice" se apreciaza în general ca termen similar notiunii de

"aprovizionare"; în practica economica de specialitate asigurarea are o sfera de cuprindere

mai extinsa, aceasta incluzând atât aprovizionarea, cât si actiunea de completare a bazei

materiale si tehnice necesare cu resurse din surse proprii (interne) ale întreprinderii (ne

referim la resursele care se consuma într-o anumita proportie sau integral în aceeasi

întreprindere în care se si produc: SDV, anumite forme de energie, diferite piese,

subansamble, materiale noi si refolosibile). În sfârsit "alimentarea" reprezinta o actiune de

finalizare a procesului de aprovizionare (sau de asigurare) prin trecerea în consum a

resurselor materiale aduse - sosite de la furnizori sau fabricate chiar în întreprinderea

consumatoare. Alimentarea se desfasoara, deci, în interiorul unitatii economice prin

trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare - consum în concordanta cu

programele elaborate în prealabil. Alimentarea se încadreaza în sistemul logistic intern al

unitatii, care cuprinde fluxul de resurse, sistemul de transport intern si cel informationaldecizional.

Terminologia folosita în literatura economica de specialitate din unele tari anglofone

sau din Franta pentru definirea conceptului de aprovizionare materiala se rezuma, în

general, la notiunile: "cumparare" si "aprovizionare" (achat si approvisionnement în literatura

franceza, purchasing si procurement în cea anglofona). Uneori se apeleaza si termenul de

"logistica", iar în contextul sistemelor integrate de productie de tip JAT la cel de

"gestiunea fluxurilor materiale". Interpretarea continutului acestor termeni este, în multe

cazuri, diferita de la autor la autor, cu mentiunea ca vest-europenii si nord-americanii acorda

mai mica atentie continutului semantic al termenilor, accentul fiind asezat pe evidentierea

"imaginii" pe care doresc sa o transmita. De exemplu, H.Lewis si W.England (52) definesc

termenul de "cumparare" ca un act comercial care cuprinde identificarea nevoilor,

alegerea furnizorilor, negocierea pretului si a altor conditii de tranzactionare si

Capitolul 1 Conducerea si organizarea aprovizionarii

urmarire a comenzilor pâna la livrarea acestora". Printr-o definitie de acest gen se

extinde artificial sfera de cuprindere a termenului de cumparare în raport cu continutul real al

actului în sine (asa cum s-a evidentiat mai înainte).

În acelasi sens, S.Heinritz (42) exprima termenul "a cumpara" prin obiectivele pe

termen scurt care trebuie sa le îndeplineasca activitatea de asigurare materiala în raport cu

consumul, astfel: "se defineste functia de cumparare prin activitatea de procurare a

materialelor de calitatea si în cantitatea dorita, la momentul dorit, la un pret bun si de

la o sursa buna. Prin aceasta definitie se asigura de asemenea o sfera mai extinsa actiunii

de cumparare .

În sfârsit, sunt si autori care definesc activitatea de asigurare materiala prin termenul

de "logistica" (7, 13, 27). Printr-o asemenea viziune se integreaza aprovizionarea materiala

în activitatea de ansamblu a întreprinderii, sfera de cuprindere a logisticii fiind mai extinsa,

asa cum se observa si din figura 1.1.

Figura 1.1

În ceea ce priveste "gestiunea fluxurilor materiale", aceasta se încadreaza în

termenul general de asigurare materiala care defineste aria completa de cuprindere a

întregului proces de formare si gestiune a bazei materiale si de echipamente tehnice al

întreprinderii.

Managementul aprovizionarii reprezinta un concept unitar complex, caruia îi este

propriu o structura extinsa de activitati componente, care au în vedere, ca elemente de

Managementul aprovizionarii

ansamblu, problemele de conducere-coordonare, previziune-programare-contractare,

de organizare, antrenare, derulare efectiva, de urmarire-control, analiza si evaluare.

Managementul aprovizionarii - componenta a functiunii comerciale a întreprinderii -

asigura echilibrul între necesitatile si disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat

de o unitate economica. Principalul "obiectiv" al activitatii de aprovizionare se

concretizeaza în asigurarea completa si complexa a unitatii economice cu resurse

materiale si tehnice corespunzatoare calitativ, la locul si termenele solicitate, cu un

cost minim. Pentru realizarea acestui obiectiv, se initiaza si desfasoara în principiu mai

multe activitati specifice cu grad de complexitate si dificultate diferit. Între acestea amintim: